De pe vremea lui Ceaușescu am o singură amintire legată de alegeri. Probabil eram încă în școala generală, în comuna Mușetești, când, în curtea primăriei, pe niște panouri de afișaj, au apărut câteva fotografii. Bănuiesc că erau candidații la primăriile din tot județul. M-a marcat și am reținut acel panou, pentru că, din aproximativ 60 de comune ale județului, doar în două dintre ele erau candidate femei, în rest bărbați pe toată linia. Vă dați seama cam cum stăteam cu egalitatea de șanse și mulți plâng după vremurile acelea…
Eu sigur nu aveam drept de vot ca mi-aș fi amintit. N-aveam atunci și nu știu să fi avut nici mai încolo.
A venit revoluția din 1989. Au urmat primele alegeri. De atunci nu stiu, nu-mi amintesc și nici nu cred să fi absentat la vreo rundă de alegeri, chiar dacă păreau lipsite de orice miză.
O radiografie a participarii mele ar arăta cam așa:
20 mai 1990
M-am prezentat la vot, în comuna de care vă spuneam alături de părinții și soră. Odată ajunși acolo a trebuit să ne așezăm la o coadă imensă. Noi trei, soră-mea, maică-mea și cu mine îl votam pe Iliescu. Tatăl, nu mai știu exact, dacă îl vota pe Rațiu sau pe Cîmpeanu. După o jumătate de oră de stat la coadă, văzând că nu înaintăm deloc am hotărât să plecăm acasă să ne întoarcem după 2-3 ore, când speram noi ca să se micșoreze coada. Zis și făcut, numai că aunci când am revenit, mult mai mulți oameni își așteptau rândul. Până acasă erau vreo 5 km, n-avea rost să stăm toată ziua pe drumuri, așa că am rămas și ne-am luat la harță cu primarul, că a organizat alegerile atât de prost. Peste ani, ori de câte ori mi-au revenit în minte acele moment, nu am putut decât să zâmbesc amar. Să stau eu peste două ore la coadă doar ca să-l votez pe Iliescu…
Noiembrie 1996.
Eram deja mămică. Băiatul meu avea doar 1 an și jumătate și era și el ,,implicat”. Citez din el cel de atunci: ,,otat Imil”. Așadar, l-am votat, cu toții, pe Emil Constantinescu!
Noiembrie – decembrie 2000
Nu mai am amintiri intacte, dar cred că în turul întâi l-am votat pe Petre Roman. Îmi plăcea Mircea Rusu cu al lui ,,verde înrourat” și nu numai, începea deja să-mi placă Traian Băsescu, deci nu văd pe cine aș fi putut vota în afara lui Roman. În turul al doilea între Iliescu și Vadim, l-am ales pentru a doua oară pe Iliescu.
Noiembrie 2004
V-am povestit deja că începuse să-mi placă Traian Băsescu. L-am ales în abele tururi fără regrete, fără resentimente, nici atunci nici în anii care au urmat. Însă imediat după ce a câștigat Traian s-a întâmpat ceva incredibil. Pentru mine era incredibil, cei ce știau istorie nu aveau cum să fie surprinși. Nu știu care să fie procentul exact, dar oricum e unul covârșitor. O mulțime de personaje care-l antipatizau, care luptaseră împotrivă-i, au sărit imediat în barca lui de parcă ar fi fost de când lumea acolo.
Noiembrie – decembrie 2009
În turul întâi l-am votat pe Crin Antonescu. Așa, la plesneală să-i acord o șansă. Speram să treacă în turul al doilea, când eu, în orice situație, m-aș fi întors tot la vechea dragoste.
Noiembrie 2014
În turul întâi, am scandalizat multă lume, când au aflat că am votat-o pe Elena Udrea. În turul al doilea, nicio surpriză, pentru nimeni, l-am votat pe Iohannis.
Așadar nu am lipsit niciodată, la nicio rundă de alegeri. Nu vreau să conving pe nimeni de nimic, după cum se vede, eu însămi nu am făcut cine ce alegeri, dar am fost acolo, mi-am făcut datoria. Am uzat de un drept al meu, unul pe care–l consider obligatoriu, chiar dacă nu e reglementat. Nu trebuie să uităm că unii au murit ca noi să avem acest drept. Și da știu că ,,nu contează cine votează, contează cine numără”. Dar dacă contează?
Va urma!
23 mai 2019
