Mă spovedesc pe blog!

Mă trag dintr-un neam dus la biserică, dar asta n-a reprezentat nicio garanție că voi deveni și eu la rândul meu un om dus la biserică. Cred și acum că nu există nimic fără Dumnezeu, dar faza cu dusul la biserică nu-mi iese, decât foarte, foarte rar. Acum aproape 20 de ani, la serviciu,  în biroul nostru drag, de la Grimex, ne-a parvenit o carte religioasă, care conținea și un îndreptar pentru spovedanie. Eram vreo 6-7 prieteni care am început să dezbatem serios problema. Poate că e prea mult spus…

Read More

Împodobește mamă bradul!

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?

Read More

Să ai pe cine să iubești, să ai ceva de făcut, să ai ceva de sperat!

Acum am învățat și eu  să cred, că asta e esența fericirii. Bună parte din viața mea, am fost  total pe alături. Voiam și credeam că pot să schimb lumea și culmea,  lumea asta toată, pe care voiam să o schimb, era musai să mă și iubească. Pentru atingerea obiectivului mă introduceam în conflicte reale sau imaginare și dă-i și suferă. Făceam temperatură pentru fleacuri, mă simțeam avariată, necorespunzătoare, incompatibilă cu mai tot și cu mai toți cei cu care interacționam. Nemulțumiri peste nemulțumiri. Jale și suspine. Și toate astea…

Read More

Am 54 de ani și era cât pe ce să am 60 kilograme!

De 3 ani încoace mi-a intrat în sânge, să-mi marchez aniversarea, prin niște gânduri printre rânduri. Dacă-mi fac timp atât de rar să mai scriu pe blog, măcar de ziua mea să-mi mențin obiceiul. Mă gândesc cu bucurie, imediat după ce mai trece o aniversare și mă întreb ades: oare despre ce mi va fi dat să scriu anul viitor? Bun! Până să mă întreb ce voi scrie peste încă un an, să mi adun gândurile, să văd ce scriu acum. Înainte de a trece la fapte am recitit postările…

Read More

Nu știu care e aria cercului!

Și nu am nicio remușcare că nu o știu. Când am auzit o asemenea întrebare, sfredelitoare, mi-am adresat-o mie în gând și răspunsul care mi-a venit pe loc, a fost, nu aria, ci lungimea cercului. Pe urmă le-am amestecat pe amândouă. Aria și lungimea cercului. Dacă mă întreabă cineva acum, nu garantez că știu răspunsul corect și repet, nu am nici un regret și nicio remușcare că nu-l știu. E adevărat că eu nu candidez nicăieri. La fel de adevărat e  că, așa cum am mai scris, eu nu mai…

Read More

După 35 de ani!

Am intrat cumva, pe ușa din dos în Liceul Tudor Vladimirescu din Tg-Jiu. Era anul 1980. Picasem  admiterea la profilul matematică – fizică.  Era primul meu eșec major care a reușit să-mi dărâme încrederea în mine și în steaua mea norocoasă. Nu pentru mult timp, fiindcă la profilul mecanică nu existaseră prea mulți doritori și noi perdanții am fost repartizați pe locurile rămase neocupate. Am început din nou să sper… Cu speranță  am ajuns în clasa a IX a E, printre colegi cu același parcurs cu al meu. Majoritatea picați,…

Read More

8 septembrie 2018 – Intâlnirea Fiilor Comunei Mușetești

În data de 8 septembrie 2018, la inițiativa domnului Profesor, Ion Cochină, de la Academia de Studii Economice București, prin strădania dumnealui și a unui grup restrâns de voluntari, am reușit să facem să prindă contur, după știința mea, prima reîntâlnire a Fiilor comunei Mușetești. Câteva impresii la cald. Eu am absolvit Școala Generală acum 38 de ani. De atunci am trecut pe drum, pe stradă, de mii de ori. Uneori am mai și intrat în clădirea din față, în Primărie, la o cununie civilă, la o votare, când încă…

Read More

Țin minte numele tuturor oamenilor, care mi-au făcut bine!

Datele seci din CV spun despre  Dumitru Aurel GAVRILESCU următoarele: absolvent al Liceului Tudor Vladimirescu în 1973; absolvent al Universității din Craiova-TCM –Mașini Unelte în 1982; cercetător principal III la Institutul de Cercetări și Inginerie Tehnologică pentru Mașini Unelte Titan București- 7 ani; Șef vânzări ARMUS București 1991-1994; director de vânzări produse informatice 21 de ani, dintre care 2 ani la INTEGRATOR; 19 ani la ORACLE. Povestea sa  umple de viață aceste date seci. Cine va avea răbdare să plece la drum cu noi, va trage propriile concluzii, dar cu siguranță…

Read More

Am 52 de ani și tot aproape 70 de kilograme

Așa și! Sunt aproape constantă. Doar vârsta a a înaintat. Kilogramele au rămas pe loc. Promiteam acum aproape un an, când eram deja în cea de a zecea zi de dietă minune(via Anca Bejan), că voi reveni peste fix un an, să scriu, să povestesc, să vedem cu ce m-am ales din încercările mele și ce s-a ales din promisiunile mele. Dieta minune, de fapt un stil de viață sănătos, propovăduia ca pe parcursul unei zile, de la 7 dimineața la 7 seara, te poți hrăni de 5 ori, adică…

Read More

Avem PRIMAR!

La 41 de ani, Marcel Romanescu  a fost ales primar al municipiului Tg-Jiu. Cum nu am la îndemână o statistică a predecesorilor săi, și a vârstei la care aceștia au fost aleși, admit că este posibil ca orașul nostru să fi fost condus și de alți primari, poate mai tineri. Dar indiferent dacă asta s-a întâmplat sau nu, performanța extraordinară a noului ales, nu poate fi umbrită de nimeni și cu nimic. Dar cine este Marcel Romanescu și, mai ales, cum îl văd eu? Este absolvent al prestigiosului Liceu Tudor…

Read More