Mama RUXANDRA

Intenționez să scriu, să povestesc, să dau din casă  cum mi se reproșa când eram micuță, despre familia mea, mai întâi cea restrânsa și apoi, în funcție de cât voi putea adâncii săpăturile, să  merg și spre familia extinsă. Mă simt datoare să fac asta pentru cei ce mi-au dat viață, pentru înaintașii lor, pentru cei ce sunt zidiți în temelia vieții mele, pentru sângele  lor ce-mi aleargă prin vene, să rămână două vorbe despre trecerea lor pe acest pământ. Rădăcini Astăzi  voi scrie despre mama Ruxandra, adică bunica mea…

Read More

Liberi!

Știu, am simțit pe propria-mi piele, nu doar o dată, ci de mai multe ori, că sinceritatea, chiar și atunci când nu e demonstrativă, ostentativă devine primejdioasă. Cunosc și faptul că sunt adevăruri care nu trebuie agitate ca un drapel și că nu e înțelept să mă iau la trântă cu opinia publică. Am învățat că oamenii sunt sclavii vorbelor pe care le spun și stăpânii celor nerostite. Degeaba știu! Degeaba cunosc! Degeaba am învățat! Toate astea nu-mi ajută la nimic. Am venit pe lume cu gustul și cu nevoia…

Read More

Împodobește mamă bradul!

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?

Read More

Vaya con Dios!

Mereu! Fără să fiu prea dusă la biserică, de fapt nici nu mai știu de când nu am mai intrat într-o biserică, probabil de la Paști, în toate încercările mele, indiferent de ce natură sunt ele, nu am prea mari emoții, tocmai pentru că am credința, că merg, peste tot, cu Dumnezeu. Vineri 12 octombrie, anul de grație 2018. Îmi aduc aminte dis – de –  dimineață că e ziua unui prieten. Cum memoria începe să mă cam înșele, îl sun pe loc. Niciodată nu sunt îndeajuns de  mulțumită când…

Read More

Mami!

Acum, la ceas aniversar, la cei 73 de ani pe care mama mea îi împlinește mâine, nu voi vorbi despre ea la trecut, chiar dacă în urma accidentului suferit, în urmă cu mai bine de 11 ani, viața ei a rămas blocată undeva în istorie. Atacul cerebral a luat mai mult de jumătate din cea care odată, fusese mama mea, a înjumătățit-o la propriu și la figurat. Cum e acum e clar, dar vreau să scriu despre ea, cum era înainte. A fost o fiică bună! Și-a ascutat/respectat părinții (cum…

Read More

La mulți ani, Ionilor!

Ce bine e să ai o soră! Una cum e a mea! Sunt atâția frați care se ceartă, din motive serioase sau banale și se produce între ei o ruptură, care nu se mai repară niciodată! Și noi ne-am mai certat și dacă avem ,,nervii  inervați’’,  vorba unui ziarist celebru, cu o la fel de celebră măsuță, și azi, nu doar că ne certăm, dar suntem gata să trecem la lupte corp la corp, la fel ca în copilărie. Ba mai mult, în ultimul timp, când avem ceva de dezbătut…

Read More

25 # Rezistăm!

Ne-am unit destinele! Ce alăturare de cuvinte… Noi am făcut-o acum 25 de ani, dar am impresia că a fost ieri… Retrăiesc acele momente. Primărie. Eu, foarte emoționată. Oficiază cununia noastră civilă primarul municipiului Tg-Jiu, Victor Murea (care nu mai este printre noi). La sfârșit eu plâng. Primim felicitări și eu primesc și un munte de flori. Încetez. Nu mai plâng. Facem fotografii. Nu răspund la provocări. Biserică. La Parângu. Eu la fel de emoționată. Oficiază cununia noastră religioasă preotul Nicolae Udroiu (nici el nu mai este printre noi). #Rezist,…

Read More

Gata!!! Începe postul!

Gata, ăsta din titlu, e ca un strigăt de eliberare. Cu siguranță, cei mai mulți dintre noi ne împiedicăm, în drumurile noastre, de oameni de nimic, de oameni de rea credință, uneori monumentală. Nici drumurile mele nu-s curățate de astfel de specimene. Cu mari eforturi  am reușit să-mi țin în lesă (precum Liviu Dragnea, simpatizanții PSD) pornirile năvalnice de a scrie despre ei. Ei, nemernicii, mincinoșii, acoperiții și urmașii lor. Dacă aș fi făcut asta, cu siguranță traficul blogului meu, ar fi cunoscut un reviriment extraordinar. Răul vinde, întotdeauna, mai…

Read More

Teama

Crescând în preajma bunicii din partea tatălui, muma Ioana, cum  îi spuneam eu, m-am deprins, ba chiar mi-am însușit pe nesimțite, anumite obiceiuri și experiențe sufletești, adânc înrădăcinate în viața ei. De exemplu, o stare de neliniște, de îngrijorare, de teamă, ne încerca pe amândouă destul de devreme (să fi avut eu, 8-9 ani) și suficient de des. Dacă părinții mei veneau acasă, mai târziu, fie și numai cu 5 -10, minute față de ora obișnuită, ea se uita panicată la ceas, parcă număra secundele și-mi repeta fără întrerupere, că…

Read More