Arhive FAMILIE - Blogul Mariei Bacescu

LUCIAN

19/05/202419/05/2024 maria

Este nepotul meu. Am fost cu el, mai exact lângă Ioana la spital, din clipa în care s-a născut. E cel de al patrulea săgetător din familie, după maică-sa, Cipri și după mine. Avându-ne noi două, Ioana și cu mine: „ca surorile”, amândouă, fiecare în felul ei, am încercat ca, la rândul lor și băieții noștri să se aibă „ca frații”. Mai departe, amândouă după puterile și după priceperea fiecăreia am încercat să-i tratăm, pe toți trei ca pe copiii noștri propri. În mare, cred că am și reușit. Sunt…

Bucăți din mine

31/03/202431/03/2024 maria

Cu ani în urmă, mai participam, câteodată, pe la foarte scurte (ca timp) cursuri, să le numesc de perfecționare. De obicei, fiecare astfel de curs se încheia cu un chestionar care conținea și un calificativ, pe care trebuia să-l dăm, nu-mi mai amintesc exact, dacă doar cursului prezentat sau și lectorului. Dar, în ceea ce vreau să vă povestesc, acest amănunt uitat n-are nicio importanță. Deși nu-mi plăceau toate prezentările la care participam, poate pe unele nu le înțelegeam, poate altele mi se păreau plictisitoare, cursurile sau chiar „prezentatorii”, atunci…

MITICĂ

08/03/202208/03/2022 maria

A fost fratele mamei mele. Deși, între noi, era o diferență de vârstă de douăzeci și ceva de ani, tot timpul m-am adresat direct, l-am strigat pe nume. Nu m-a apostrofat și nu s-a supărat, niciodată, ba chiar îi certa pe cei din jur, care încercau să mă facă să mă adresez cu o formulă de politețe. Copil fiind, înainte de 1950, s-a îmbolnăvit foarte tare. Părinții lui, Ruxandra și Ion DRĂGAN, de frică să nu-l piardă, l-au înfofolit, l-au urcat în car, în carul cu boi, și-au plecat cu…

Gică, la 60 de ani!

09/06/202127/02/2022 maria

Suntem în zodia Gemenilor. Mâine este ziua lui Gică. Minunatul meu soț împlinește 60 de ani, din care mai mult de jumătate i-a trăit alături de mine, din care aproape 29 de ani, chiar căsătoriți. Nu i-a fost ușor. Nu ne-a fost ușor. El, un geamăn introvertit, un doi-într-unul veritabil, hrănindu-l și scoțându-l la lumină când pe unul, când pe celălalt, de nu mai știi pe ce lume trăiești, eu o săgetătoare exuberantă, extravertită până la Dumnezeu și înapoi, dă-i și înțelege-te! Dacă poți. Am putut și voi putea și…

Muma IOANA

02/06/202103/06/2021 maria

Ioana DOGARU, născută CHERCIU, a fost bunica mea, mama tatălui meu. Nu-mi place când urmașii își numesc părinții sau bunicii „ăl bătrân” sau „a bătrînă”. Mi se pare că sună îngrozitor. În același ton, nu prea-mi place cum sună nici cuvântul „mumă”, mai ales pentru un om pe care l-am iubit, dar, atunci, eram prea mică pentru revoluții și fiindcă așa –i spuneau copiii și nepoții ei, așa a rămas și pentru mine. Suntem în 30 mai 2021. Ieri seară s-au împlinit 39 de ani de la trecerea ei, la…

Tăticului meu!

14/03/202128/02/2021 maria

Mâine se împlinesc 10 ani de la plecarea ta. Încerc să – ți scriu niște rânduri, cu gândul de a te readuce în atenția celor care te-au cunoscut. Uitarea e în fond un fel de a doua moarte. N-o meriți! Rămâi doar cu prima. În gândurile mele te păstrez viu. Apropo de faptul că mă adresez direct, că-ți zic ,,tu”, știm că nu a fost așa dintotdeauna. Domesticită n-am fost niciodată și-ți mulțumesc pentru asta, dar pe măsură ce creșteam mă răzvrăteam din nimic. Cu mintea de atunci am considerat…

Scrisoare către fiul meu

28/11/202028/11/2020 maria

Preambul Dragă Cipri, Deși ești aproape, doar un hol ne desparte și suntem încă destul de apropiați ca persoane, ca ființe ce încă ființăm laolaltă, am decis să-ți scriu un fel de scrisoare, din motive pe care ți le voi destăinui la final. Acum, fă bine și nu alerga la sfârșitul scrisorii! Încearcă să-ți înveți lecția grea a răbdării! Am încredere în tine! Cine știe, poate într-o zi vei reuși să o înveți mai bine decât mine, pentru că, recunosc și eu încă învăț la ea… Multe din întâmplările pe…

Mama RUXANDRA

18/08/202020/07/2021 maria

Rădăcini Mama Ruxandra, a fost bunica mea maternă. De la trecerea ei în nemurire se împlinesc, astăzi, 18 august 2020, 10 ani. Să ne înțelegem din capul locului. Mama și tata pentru mine sunt bunicii materni. Părinții mei sunt mami și tati. Ruxandra a fost, așadar, mama mamei mele. Nu-i pot începe povestea, fără a aminti două vorbe despre cea care i-a dat viață. Trandafira Chimerel, s-a născut în Mușetești, Gorj, presupun că, pe undeva, prin jurul anului 1900. Ce e fascinant pentru mine în povestea ei, e că până…

Liberi!

06/05/202010/05/2020 maria

Știu, am simțit pe propria-mi piele, nu doar o dată, ci de mai multe ori, că sinceritatea, chiar și atunci când nu e demonstrativă, ostentativă devine primejdioasă. Cunosc și faptul că sunt adevăruri care nu trebuie agitate ca un drapel și că nu e înțelept să mă iau la trântă cu opinia publică. Am învățat că oamenii sunt sclavii vorbelor pe care le spun și stăpânii celor nerostite. Degeaba știu! Degeaba cunosc! Degeaba am învățat! Toate astea nu-mi ajută la nimic. Am venit pe lume cu gustul și cu nevoia…

Împodobește mamă bradul!

19/12/201902/03/2020 maria

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?