Gică, la 60 de ani!

Suntem în zodia Gemenilor. Mâine este ziua lui Gică. Minunatul meu soț împlinește 60 de ani, din care mai mult de jumătate i-a trăit alături de mine, din care aproape 29 de ani, chiar căsătoriți. Nu i-a fost ușor. Nu ne-a fost ușor. El, un geamăn introvertit, un doi-într-unul veritabil, hrănindu-l și scoțându-l la lumină când pe unul, când pe celălalt, de nu mai știi pe ce lume trăiești, eu o săgetătoare exuberantă, extravertită până la Dumnezeu și înapoi, dă-i și înțelege-te! Dacă poți. Am putut și voi putea și…

Read More

Muma IOANA

Ioana DOGARU, născută  CHERCIU, a fost bunica mea, mama tatălui meu. Nu-mi place când urmașii  își numesc părinții sau bunicii „ăl bătrân” sau „a bătrînă”. Mi se pare că sună îngrozitor. În același ton, nu prea-mi place cum sună nici cuvântul „mumă”, mai ales pentru un om pe care l-am  iubit, dar,  atunci, eram prea mică pentru revoluții și fiindcă  așa –i spuneau copiii și nepoții ei, așa a rămas și pentru mine. Suntem în 30 mai 2021. Ieri seară s-au împlinit 39 de ani de la trecerea ei, la…

Read More

Tăticului meu!

Mâine se împlinesc 10 ani de la plecarea ta. Încerc să – ți scriu niște rânduri, cu gândul de a te readuce în atenția celor care te-au cunoscut. Uitarea e în fond un fel de a doua moarte. N-o meriți! Rămâi doar cu prima. În gândurile mele te păstrez viu. Apropo de faptul că mă adresez direct, că-ți zic ,,tu”, știm că nu a fost așa dintotdeauna. Domesticită n-am fost niciodată și-ți mulțumesc pentru asta, dar pe măsură ce creșteam mă răzvrăteam din nimic. Cu mintea de atunci am considerat…

Read More

Scrisoare către fiul meu

Preambul Dragă Cipri, Deși ești aproape, doar un hol ne desparte și suntem încă destul de apropiați ca persoane, ca ființe ce încă ființăm laolaltă,  am decis să-ți scriu un fel de scrisoare, din motive pe care ți le voi destăinui la final. Acum, fă bine și nu alerga la sfârșitul scrisorii! Încearcă să-ți  înveți lecția grea a răbdării! Am încredere în tine! Cine știe, poate  într-o zi vei reuși să  o înveți mai bine decât mine, pentru că, recunosc și eu încă învăț la ea… Multe din întâmplările pe…

Read More

Mama RUXANDRA

Intenționez să scriu, să povestesc, să dau din casă  cum mi se reproșa când eram micuță, despre familia mea, mai întâi cea restrânsa și apoi, în funcție de cât voi putea adâncii săpăturile, să  merg și spre familia extinsă. Mă simt datoare să fac asta pentru cei ce mi-au dat viață, pentru înaintașii lor, pentru cei ce sunt zidiți în temelia vieții mele, pentru sângele  lor ce-mi aleargă prin vene, să rămână două vorbe despre trecerea lor pe acest pământ. Rădăcini Astăzi  voi scrie despre mama Ruxandra, adică bunica mea…

Read More

Liberi!

Știu, am simțit pe propria-mi piele, nu doar o dată, ci de mai multe ori, că sinceritatea, chiar și atunci când nu e demonstrativă, ostentativă devine primejdioasă. Cunosc și faptul că sunt adevăruri care nu trebuie agitate ca un drapel și că nu e înțelept să mă iau la trântă cu opinia publică. Am învățat că oamenii sunt sclavii vorbelor pe care le spun și stăpânii celor nerostite. Degeaba știu! Degeaba cunosc! Degeaba am învățat! Toate astea nu-mi ajută la nimic. Am venit pe lume cu gustul și cu nevoia…

Read More

Împodobește mamă bradul!

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?

Read More

Vaya con Dios!

Mereu! Fără să fiu prea dusă la biserică, de fapt nici nu mai știu de când nu am mai intrat într-o biserică, probabil de la Paști, în toate încercările mele, indiferent de ce natură sunt ele, nu am prea mari emoții, tocmai pentru că am credința, că merg, peste tot, cu Dumnezeu. Vineri 12 octombrie, anul de grație 2018. Îmi aduc aminte dis – de –  dimineață că e ziua unui prieten. Cum memoria începe să mă cam înșele, îl sun pe loc. Niciodată nu sunt îndeajuns de  mulțumită când…

Read More

Mami!

Acum, la ceas aniversar, la cei 73 de ani pe care mama mea îi împlinește mâine, nu voi vorbi despre ea la trecut, chiar dacă în urma accidentului suferit, în urmă cu mai bine de 11 ani, viața ei a rămas blocată undeva în istorie. Atacul cerebral a luat mai mult de jumătate din cea care odată, fusese mama mea, a înjumătățit-o la propriu și la figurat. Cum e acum e clar, dar vreau să scriu despre ea, cum era înainte. A fost o fiică bună! Și-a ascutat/respectat părinții (cum…

Read More

La mulți ani, Ionilor!

Ce bine e să ai o soră! Una cum e a mea! Sunt atâția frați care se ceartă, din motive serioase sau banale și se produce între ei o ruptură, care nu se mai repară niciodată! Și noi ne-am mai certat și dacă avem ,,nervii  inervați’’,  vorba unui ziarist celebru, cu o la fel de celebră măsuță, și azi, nu doar că ne certăm, dar suntem gata să trecem la lupte corp la corp, la fel ca în copilărie. Ba mai mult, în ultimul timp, când avem ceva de dezbătut…

Read More