Era un alt 29 noiembrie, când împlinisem 51 de ani și m-am gândit să marchez evenimentul. Să împletesc, într-un articol, bucuria aniversării, cu profunzimea, cu înțelepciunea care ar fi trebuit să mă găsească până la acea vârstă, dar împletirea asta, să o fac într-un mod amuzant, haios. Amuzant și pentru că băieții mei (a căror părere, în ciuda aparențelor, contează foarte mult pentru mine) îmi amintesc, deseori, că atunci când s-a împărțit… umorul, vorba cântecului, fost am eu dus la lucru…
Probabil că au și ei dreptatea lor, deși eu, eu, eu cea cu tupeu nu le-o dau, dar încerc să admit că e posibil să aibă dreptate, adică să fiu amuzantă doar în capul meu.
Revenind la ziua mea care stă să vină, de 6 ani încoace, de am avut, de n-am avut ceva notabil de zis, măcar m-am ținut de cuvânt. Mi-am marcat, de atunci, fiecare aniversare prin niște gânduri scrise printre rânduri, mai simpliste sau mai profunde, în funcție de stare și de inspirație.
Evident, am recitit și acum ce-am scris în fiecare an. Nu-s prea mândră, dar nici rușinată. Firul roșu care leagă, fiecare postare pleacă de la kilograme și ajunge la cea mai bună variantă a mea. Cu siguranță, mă iubesc prea tare, pentru că și acum, la 56 de ani, mă văd, în continuare, cea mai bună variantă a mea. Și, de parcă asta nu ar fi suficient, am de gând să dețin în continuare prima pagină… în revista vieții mele. Chiar dacă sunt extrem de neînsemnată în arena publică, am de gând să rămân o flacară, cu tot regretul că nu prea reușeșc să-i înflăcărez și pe alții.
Pentru mine, drumul parcurs de la 55 la 56 de ani a fost unul superb și-l doresc continuat.
Las mărturie o succintă trecere în revistă a principalelor evenimente.
Am început prost anul 2021, infectându-mă cu COVID 19. Am avut, însă, noroc, că nu am devenit un caz grav. Am vrut să mă vaccinez cu mult înainte să apară vaccinul la noi. M-am vaccinat imediat ce am prins loc, cu AstraZeneca, tocmai când izbucnise scandalul și se dorea retragerea lui din piață și în ciuda corului de bocitoare, care, de dragul meu și de teama consecințelor, mă rugau insistent să renunț. Eu mi-am ascultat doar vocea inimii, m-am vaccinat și am făcut foarte bine.
Am adunat, am cules impresii despre viață, am scris o carte, pe care am reușit să o public și să-i fac o superbă lansare. Las și aici mulțumirile mele, din toată inima, tuturor celor care și-au făcut timp să intre în jocul meu și să mă susțină și la lansare.
Am fost fericită că am putut să-mi văd de viața mea și cât de cât, de a celor dragi mie, dar și de visurile mele și de punerea lor la cale.
Cea mai mare binecuvântare e faptul că sunt sănătoasă și în contextul actual asta înseamnă enorm. Datorită acestui fapt pot să trăiesc pe 100 de planuri deodată. Un fapt minor, e că mi-am propus înainte de a începe Postul Paștelui, pe care-l țin de mai bine de 20 de ani (da, știu, îs prea mândră…), să mănânc carne doar la Paști, după care, până la Crăciun să mai mănânc, din când în când, doar pește. Un fapt major, cu 2-3 excepții, niște felii de pizza, este acela că am reușit să mă țin de cuvânt și că analizele mele sunt la fel de bune.
Chiar dacă pensia, începe să-mi facă ochi dulci, nu mă simt, încă, lăsată la vatră, nu mă simt inferioară momentului, știu că voi supraviețui provocărilor și încercărilor ce mă așteaptă și n-o să depind sclavagistic de nimeni.
Sunt extrem de recunoscătoare pentru tot ce sunt, pentru tot ce am, pentru tot ce trăiesc. Mulțumesc, Doamne!
Am 56 de ani și 67 de kilograme, las ușa speranței larg deschisă la ce o să vină și vremea, viata curge…
28.11.2021
la multi ani si va doresc numai bucurii !
bebe irod
La multi ani!