După o „grămadă” de ani (cine îi mai numără…), cedez insistentelor tale, Maria, de a încerca să răspund la această întrebare complicat de simplă, pe care, evident, doar tu ești capabilă să ne-o adresezi…
Îmi pot descrie viața ca un pe sens giratoriu, cu multe serpentine și zbateri, care m-au rupt în două, uneori, dar am mers mai departe, fiindcă, înainte de toate, eram mamă. Am fost binecuvântată cu o familie unită care mi-a fost mereu alături și de care sunt mândră, cu o fiică devenită acum medic și care mi-a împlinit așteptările si eforturile vieții.
O binecuvântare sunt și prietenii de o viață, care au rămas lângă mine, printre care te numeri și tu Maria. Astfel, datorită lor/vouă, am înțeles valoarea prieteniei adevărate și necondiționate.
Am iubit, am râs, am plâns, au fost momente când am fost descompusă de durere și, ca fiecare dintre noi, mi-am purtat povara pierderilor și a rănilor emoționale așa cum m-am priceput. Unerori mai ușor, alteori mai greu…
Insă, acum sunt aici, acolo unde trebuia să ajung și pot spune că viața nu se joaca cu noi. Ne execută uneori, ne face să ne simțim singuri, chiar dacă nu suntem, ne face să părem ceea ce nu suntem și să fim ceea ce nu părem, iar atunci când credem că am găsit toate răspunsurile, vine viața și ne schimbă toate întrebările.
Am înteles ca suntem pe acest pământ să lăsăm urme, nu cicatrici și cu siguranță voi mai avea de înțeles și învățat multe, în timpul pe care mi-l va mai acorda Dumnezeu de acum înainte.
02.04.2024
