Categorie: Am niște ani

Iată-mă ajunsă în cel de-al șaptelea an, deloc apocaliptic (vorba cărții lui Ion Țugui) ci doar consecutiv, în care-mi număr, îmi contabilizez, cu cât umor mai găsesc la îndemână, atât anii, cât și kilogramele. Așadar, pe repede înainte, câteva gânduri printre rânduri, un fel de mărturie a trecerii mele pe aici. Firul roșu e tot pe poziție. Chiar dacă nu am uitat că mândria e un păcat de moarte, chiar dacă zilnic mă tot încearcă fel și fel de dureri noi, merg înainte văzându-mă cea mai bună varianta a mea…

De 3 ani încoace mi-a intrat în sânge, să-mi marchez aniversarea, prin niște gânduri printre rânduri. Dacă-mi fac timp atât de rar să mai scriu pe blog, măcar de ziua mea să-mi mențin obiceiul. Mă gândesc cu bucurie, imediat după ce mai trece o aniversare și mă întreb ades: oare despre ce mi va fi dat să scriu anul viitor? Bun! Până să mă întreb ce voi scrie peste încă un an, să mi adun gândurile, să văd ce scriu acum. Înainte de a trece la fapte am recitit postările…

Așa și! Sunt aproape constantă. Doar vârsta a a înaintat. Kilogramele au rămas pe loc. Promiteam acum aproape un an, când eram deja în cea de a zecea zi de dietă minune (via Anca Bejan), că voi reveni peste fix un an, să scriu, să povestesc, să vedem cu ce m-am ales din încercările mele și ce s-a ales din promisiunile mele. Dieta minune, de fapt un stil de viață sănătos, propovăduia ca pe parcursul unei zile, de la 7 dimineața la 7 seara, te poți hrăni de 5 ori,…