Optimismul mă ajută întotdeauna să revin pe linia de luptă

Adelina SANDU mi-a fost, cândva, colegă de serviciu. Am admirat-o mereu și pe alocuri, am și invidiat-o, pentru tenacitatea ei, pentru puterea de muncă și pentru faptul că era mereu cu zâmbetul pe buze. E încă tânără, dar și până la această vârstă, consider povestea ei de viață, cel puțin inspirațională.  Vă invit să o citiți cu sufletul! Spun doar atât pentru a vă lăsa, întreagă, bucuria să o descoperiți. Mă bucur să scriu despre ea și-i mulțumesc că m-a ales pe mine să-mi împărtășească povestea ei. – De unde…

Read More

112. Andi SFÎRLOGEA:   Ce-am înțeles din viața asta?

Pentru că sunt absolvent de matematică/informatică, încerc o exprimare corespunzătoare: Prezentare context: Definiția vieții = un șir de evenimente între cele două, esențiale: primul eveniment (nașterea) și ultimul (moartea).Teoria că există viață după moarte, nu cred că este inclusă în întrebare. Evenimente = întâmplări contexuale generate de: a.- oameni sau grupuri de oameni (marea majoritate a evenimentelor), relativ minore, dar și b.- unele generate de natură, mult mai complexe (dar rare, iar cum multe din ele nu ni le putem explica, devin mistice, paranormale). Orice eveniment generat de oameni este…

Read More

111. Olimpia NICOLAESCU:   Ce am înțeles din viața asta?

E de așteptat probabil ca la 68 de ani să știu să răspund la întrebarea provocatoare de mai sus. Sincer? Nu prea știu. Eu încă încerc să mai înțeleg ceva din ea, să o trăiesc și să o accept așa cum îmi vine, mai bine sau mai rău, mai năvalnic sau mai lent, cu nenumăratele ei întrebări la care am sau nu am încă un răspuns. Pentru că da, la 68 de ani nu am încă toate răspunsurile, le mai caut încă. Și pe măsură ce anii au trecut, paradoxal,…

Read More

110. Corina – Gabriela PICU: Ce-am înțeles din viața asta?

Sincer, cred că ar fi mai simplu să spun ce nu am înțeles, pentru că sunt prea puține lucrurile înțelese. În primul rând am realizat faptul că învățăm în viață orice, ne preocupăm de propria formare începând de la grădiniță, însă nimeni nu învață să moară. Deși este singura certitudine din viața fiecăruia: într-o zi vom muri. Am înțeles apoi că în mijlocul unei metropole, într-un mall plin ochi cu oameni, te poți simți groaznic de singur. Iar singur fiind într-o pădure te poți simți în deplină comuniune cu oamenii…

Read More

109. Alina NICULAE: Ce-am înțeles din viața asta?

Deși sunt încă tânără, am o vorbă care m-a urmărit încă din adolescență: plecăm de acasă, dar nu știm dacă ne mai întoarcem… Viața m-a învățat însă, că există un destin pentru fiecare dintre noi, și că nu avem de ce să ne temem. Eu sunt o persoană realistă și îmi place să spun lucrurilor pe nume și-am înțeles, că pentru acest fapt, uneori sunt apreciată, alteori sunt contestată. Încă de pe băncile facultății am realizat faptul că în viață nimic nu este întâmplător. Astfel am ajuns să lucrez în…

Read More

ANTOANETA și MARIAN

Când cineva mă oprește pe stradă sau îmi bate la ușă să-mi prezinte un caz social, primul impuls este să-mi văd de drum. N-am fost dintotdeauna așa. De pildă, când am venit în București, mă opream și dădeam, câte ceva, tuturor celor întâlniți, plasați în fel și fel de locuri strategice din drumurile mele. Însă, când am văzut că-i găsesc, zilnic, tot acolo, că ei merg, la întins mâna, ca la serviciu și gândindu-mă că e foarte posibil ca banii  să nu rămână la ei, ci la cei care-i trimit,…

Read More

Am 57 de ani și 66 kilograme

Iată-mă ajunsă în cel de-al șaptelea an, deloc apocaliptic (vorba cărții lui Ion Țugui) ci doar consecutiv, în care-mi număr, îmi contabilizez, cu cât umor mai găsesc la îndemână, atât anii, cât și kilogramele. Așadar, pe repede înainte, câteva gânduri printre rânduri, un fel de mărturie a trecerii mele pe aici. Firul roșu e tot pe poziție. Chiar dacă nu am uitat că mândria e un păcat de moarte, chiar dacă zilnic mă tot încearcă fel și fel de dureri noi, merg înainte văzându-mă cea mai bună varianta a mea…

Read More

108. Andreea BĂLĂNOIU: Ce am înțeles din viața asta?

Cum poate o persoană la 27 de ani să tragă linie și să răspundă la această întrebare? – ar spune unii oameni. Nu este greu deloc atâta timp cât ai reușit să dai viață anilor tăi. Pentru cine nu mă cunoaște, mă numesc Andreea, am vârsta pe care am menționat-o mai sus, locuiesc în București, sunt originară din Târgu-Jiul maiestuos al lui Brâncuși și sunt o mare iubitoare de proză. Îmi place să scriu de când mă știu, atât în limba noastră maternă dulce cât și în limba germană. Despre…

Read More

Sfârșitul nu-i aici!

„Când necazuri te doboară   Și prieteni n-ai să-i strigi…” Când aveam 20 de ani, pentru că n-aveam de gând să fac nimănui vreun rău, trăiam cu certitudinea că eu voi fi iubită/apreciată de toată lumea, toată viața. Acum, când cei 20 de ani au rămas atât de mult în spate, nu mai există nici un strop din certitudinea de odinioară. Acum știu că dacă faci de nouă ori bine cuiva și a zecea oară nu-i faci un rău, dar nu-i mai poti face un bine, persoana va ține minte…

Read More

107. Ion RĂUȚ: Ce-am înțeles din viața asta ?

Bună dimineața/ziua/seara!  Ai mei declarati părinți așa m-au învățat că e politicos să saluți când intri pe proprietatea cuiva. Mai târziu, viața mi-a recomandat că e bine să saluți din mai multe motive. În primul rând ca să te convingi că nu-i vreun câine prin preajmă care să-ți facă pantalonii franjuri. În al doilea rând ca să nu surprinzi proprietarul în vreo ipostază jenantă și în al treilea rând ca să vezi dacă poți să te așezi în fotoliul lui și să urmărești liniștit programul de TV dacă nu-i acasă. Adică să-i iei locul.…

Read More