Cum mi-am petrecut Ziua îndrăgostiților

A fost ieri.  Pentru mine a fost o zi teribilă. M-am trezit de la ora 4 și un pic, dintr-un vis „minunat”, cum avea să–mi fie și ziua.  Fiindcă somnul își luase zborul, m-am ridicat să lucrez un pic, pentru mine și visurile mele. Când a venit vremea, am plecat spre serviciu, pe jos cum, merg de ceva vreme. O jumătate de oră, în fiecare dimineață. Nu știu ce ar însemna asta pentru alții, dar pentru mine e chiar o binecuvântare, Gluga pe cap, masca pe nas și telefonul la…

Read More

Sfârșitul nu-i aici!

„Când necazuri te doboară   Și prieteni n-ai să-i strigi…” Când aveam 20 de ani, pentru că n-aveam de gând să fac nimănui vreun rău, trăiam cu certitudinea că eu voi fi iubită/apreciată de toată lumea, toată viața. Acum, când cei 20 de ani au rămas atât de mult în spate, nu mai există nici un strop din certitudinea de odinioară. Acum știu că dacă faci de nouă ori bine cuiva și a zecea oară nu-i faci un rău, dar nu-i mai poti face un bine, persoana va ține minte…

Read More

Fără motoarele turate

Cursa mea se apropie de finiș. Cursa ,,Ce-am înțeles din viața asta?”. Nu știu, cât de mult greșesc, dacă o asemăn cu un maraton. Practic de mai bine de 3 luni asta am făcut, pentru asta am trăit. Orice altă activitate, indiferent de cât de importantă ar fi fost, am așezat-o într-un plan secund. Am alergat, non-stop, fără să-mi permit niciun moment de respiro. Am acționat, am întrebat, am rugat, am presat, m-am reorientat, am adunat, am aranjat și am publicat. Da! Poate! Nu! M-am străduit, după puterile mele, dar destul…

Read More

”Binefacerile covidării”

N-am dat de ele! Încercam doar sa fac haz de necaz. Ce binefaceri să găsești, când, la propriu și la figurat, devii total scos din uz? Nu m-am apucat să  scriu aceste rânduri,  să mă văicăresc,  să mă plâng, cât mă țin glandele, ci să consemnez un fapt îngrijorător de care am devenit conștientă abia acum, după 23 de zile, de la primul simptom de infectare cu COVID 19. Mă știți. Îl moștenesc pe tatăl meu și am o memorie fantastică. Pot reproduce până  în cele mai mici detalii, întâmplări,…

Read More

Pe Bulevardul Coronavirusului!

Înainte  de a ne înscrie pe bulevardul mai sus menționat vreau să amintesc, în treacăt, un episod elocvent, care vorbește despre imensa mea capacitate, de ieri și de azi, de a mă  iluziona. Când mă pregăteam de prima mea naștere am citit, atât cât se găsea acum 26 de ani, și am stat de vorbă cu mai multe mămici, care mi povestiseră experiențele legate de nașterile lor, mai mult sau mai puțin traumatizante –  unele, minunate – altele. Cum Dumnezeu  a fost  și va rămâne pentru  mine o ipoteză, de…

Read More

Vreau să mă vaccinez!

Maria Bacescu

2020 este  anul în care tot ce am trăit și am simțit, nu a semănat cu nimic din anii precedenți.  Vorbesc  de  50 de ani în spate, din care eu am amintiri. Nimeni nu va uita ușor această perioadă. Pandemia de COVID-19 provocată de coronavirus  a reușit să dea peste cap viața întregii planete.. ”Mască, distanțare, îmbolnăviri, cazuri, teste, comorbidități,  nu mai sunt locuri la ATI, decese în singurătăți sfâșietoare, nu mai sunt locuri la morgă”, s-au auzit mereu și în zone tot mai diverse din țară și din lume!…

Read More

Staroste la Crucea de piatră

În preajma zilei de naștere, cred că e bine sa arunc o privire asupra vieții mele. De 5 ani încoace  nu doar privesc în urmă, la harta călătoriei mele, ci să scriu despre asta câteva rânduri, pe blog. Voind să arate ca un fel de bilanț, mă învârt între harta ridurilor și harta gândurilor, care mă împresoară la acel moment. Kilogramele le introduc în ecuație și ca să le contabilizez peste ani, dar mai ales ca să-i dau o notă haioasă scriiturii. Uneori reușesc, alteori nu. Niciodată nu-mi arog aere de…

Read More

Sub semnul lui 11 !

În urmă cu câțiva ani am descoperit numerologia. Asociezi niște numere prestabilite, numelui persoanei și datei nașterii, faci niște calcule, practic doar simple adunări și reduci rezultatul la un singur număr de la 1 la 9, cu niște excepții. Mi –a plăcut, mi s-a părut fascinant. Pe atunci aveam și mai mult  timp liber. Mi-am cumpărat și am și primit cadou niște cărți și am început să studiez. Să poți, cu ajutorul numerologiei, să scanezi, să radiografiezi vieți și destine, nu mi se părea chiar de ici – colo. Însă…

Read More

Stau în casă!

,,Râdeai de moarte prin bătăi”  e un vers din Moartea lui Fulger, a lui George Coșbuc. Până de curând asta făceam, chiar dacă  acțiunea nu se petrecea tocmai prin bătăile din poezie.  Râdeam pentru că eu consideram că toate se petreceau prea departe de mine și ai mei. Nici nu voiam să mă uit, cum auzeam că picau ei pe acolo pe străzi, nu aveam deschiderea necesară pentru a lua aminte, la dureri ce nu-mi aparțin. Râdeam pentru că auzeam, nu doar de la te miri ce neica nimeni, ci…

Read More

Lumea nu începe cu mine!

Nici nu știu cum și-a făcut loc în mintea mea gândul că lumea ar începe cu mine. Descind dintr-un lung șir de generații de țărani de la munte, oameni simplii, așezați cu frica lui Dumnezeu. Sigur că au avut și ei aspirații, năzuințe, dorințe, dar au fost niște oameni realiști, raționali și niciunul dintre ei nu mi-au dat, vreodată, senzația că s-ar crede buricul pământului și că eu ar trebui să le continui cumva ,,tradiția”… Totuși, cum mie nu mi-au retezat niciodată aripile, adică n-au avut imboldul de a mă…

Read More