Am 54 de ani și era cât pe ce să am 60 kilograme!

De 3 ani încoace mi-a intrat în sânge, să-mi marchez aniversarea, prin niște gânduri printre rânduri. Dacă-mi fac timp atât de rar să mai scriu pe blog, măcar de ziua mea să-mi mențin obiceiul. Mă gândesc cu bucurie, imediat după ce mai trece o aniversare și mă întreb ades: oare despre ce mi va fi dat să scriu anul viitor? Bun! Până să mă întreb ce voi scrie peste încă un an, să mi adun gândurile, să văd ce scriu acum. Înainte de a trece la fapte am recitit postările…

Read More

Dar dacă contează?

maria bacescu

De pe vremea lui Ceaușescu am o singură amintire legată de alegeri. Probabil eram încă în școala generală, în comuna Mușetești, când, în curtea primăriei, pe niște panouri de afișaj, au apărut câteva fotografii. Bănuiesc că erau candidații la primăriile din tot județul. M-a marcat și am reținut acel panou, pentru că, din aproximativ 60 de comune ale județului, doar în două dintre ele erau candidate femei, în rest bărbați pe toată linia. Vă dați seama cam cum stăteam cu egalitatea de șanse și mulți plâng după vremurile acelea…

Read More

Am 53 ani și aproape 70 de kilograme

Așadar la greutate stau pe loc. Eu zic ca e bine. Anii se duc. Eu zic că e bine și asta.  Nu mă suspectați de ipocrizie. Simt că e  bine, că anii trec, pentru că unii nu au această șansă, nu apucă să-i vadă cum trec.  Dacă n-aș fi extrem de obosită, după mai multe ore de nesomn și zile consecutive de concentrare peste puteri, aș spune cu mâna pe inimă, că la 53 de ani, sunt cea mai bună variantă a mea. Oboseala de care vă vorbeam, micile probleme…

Read More

Să sfințesc locul!

Deziderat, aspirație, năzuință, scop în viață! Poate că nu ăsta a fost dintotdeauna scopul meu în viață. Cu siguranță că nu mi l-am descoperit din prima. În copilărie nu știam cum să mă dau mai repede peste cap să–mi termin temele, singurele sarcini ale unui copil ținut în puf. Am avut o copilărie foarte fericită, asta se vede prin toți porii mei și chiar dacă după aceea, când am ieșit în lumea reală, adaptarea a fost pe alocuri traumatizantă, le sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot. Revenind la oile noastre,…

Read More

Nu sunt suficient de liberă!

Dacă am interacționat vreodată, în viața reală sau în cea virtuală, știți deja aproape totul despre mine. Sunt spontană, volubilă, sunt prea directă în exprimare și dau totul din casă fără nicio remușcare. Coafeza mea îmi spunea, despre o clientă a ei, că de fiecare dată când ajunge la salon e deschisă, curioasă și mereu gata să recurgă la stiluri îndrăznețe și excentrice. La fel sunt și eu, dar nu doar când ajung la coafură, unde e greu spre imposibil, să mai faci minuni din rara mea podoabă capilară. Vorbesc…

Read More

Spectator la propria-mi viață!

Viața mea ca un spectacol! Actele se succed pe rând: acțiune ori plictiseală, veselie ori tristețe, comedie ori dramă. Dacă trăiesc o întâmplare fericită, e simplu! Toate-s bune și frumoase. Pot crede că lumea e a mea, că merit tot ce primesc, că mi se cuvine, că am făcut eu, cândva, ceva bun, că am făcut ceva bine, să fiu astfel răsplătită. Asta mă încarcă, îmi dă oxigen pentru încercările viitoare. Ăsta e momentul în care mi se spune și uneori încep să și cred, că mie nimic nu-mi stă…

Read More

Vaya con Dios!

Mereu! Fără să fiu prea dusă la biserică, de fapt nici nu mai știu de când nu am mai intrat într-o biserică, probabil de la Paști, în toate încercările mele, indiferent de ce natură sunt ele, nu am prea mari emoții, tocmai pentru că am credința, că merg, peste tot, cu Dumnezeu. Vineri 12 octombrie, anul de grație 2018. Îmi aduc aminte dis – de –  dimineață că e ziua unui prieten. Cum memoria începe să mă cam înșele, îl sun pe loc. Niciodată nu sunt îndeajuns de  mulțumită când…

Read More

8 septembrie 2018 – Intâlnirea Fiilor Comunei Mușetești

În data de 8 septembrie 2018, la inițiativa domnului Profesor, Ion Cochină, de la Academia de Studii Economice București, prin strădania dumnealui și a unui grup restrâns de voluntari, am reușit să facem să prindă contur, după știința mea, prima reîntâlnire a Fiilor comunei Mușetești. Câteva impresii la cald. Eu am absolvit Școala Generală acum 38 de ani. De atunci am trecut pe drum, pe stradă, de mii de ori. Uneori am mai și intrat în clădirea din față, în Primărie, la o cununie civilă, la o votare, când încă…

Read More

Mihaela!

Ce bine e să ai prieteni! Mihaela e o prietenă adevărată, delicată și dedicată! Ne știm de cîțiva ani. Peste 10. Nu ne-am plăcut de la început. Eu o credeam distantă, de o politețe studiată și chiar înfumurată, iar ea, la rândul ei, nu mă vedea pe mine, în nici într-un caz, în culori pastelate. Ne despărțeau ani buni, în sensul că ea e mult mai tânără, ne despărțeau experiențe, pasiuni, atitudini de cele mai multe ori divergente față de aproape tot ce ne înconjura. Ne-am contrazis, ne-am contrat și…

Read More

Mami!

Acum, la ceas aniversar, la cei 73 de ani pe care mama mea îi împlinește mâine, nu voi vorbi despre ea la trecut, chiar dacă în urma accidentului suferit, în urmă cu mai bine de 11 ani, viața ei a rămas blocată undeva în istorie. Atacul cerebral a luat mai mult de jumătate din cea care odată, fusese mama mea, a înjumătățit-o la propriu și la figurat. Cum e acum e clar, dar vreau să scriu despre ea, cum era înainte. A fost o fiică bună! Și-a ascutat/respectat părinții (cum…

Read More