Conectați la mine

În primul rând se așează familia care e  și firesc să fie conectată la mine. Și reciproca e la fel de adevărată. Nu doar consum și risipesc energie cu membrii ei ci și primesc. Duc cu mine și impresia că schimbul nu e mereu echivalent. Uneori primesc mai mult, alteori dăruiesc mai mult. Balanța atârnă mai greu, când cu un taler, când cu celălalt. Cum pe meridianul timpului nu există nedreptăți , mă culc pe urechea  că o dată tot o să fim în echilibru. În rândul al doilea se…

Read More

2019 -2020

Am avut un an bun,  chiar foarte bun. Excepție a făcut finalul de an. Un accident casnic banal, nu fizic, mai mult un incident, mi-a stricat socotelile. Inițial nu erau premise pentru nimic neplăcut. Și eu și băieții stricăm, dezmembrăm, dărâmăm, mai mereu, câte ceva. După noi vine tatăl lor și repară tot ce stricăm noi. De asta nu am nici un stres. N-am avut nici atunci, dar de data asta n-a mai fost nici timpul, nici locul  să repare  după mine și toate s-au adunat și s-au rostogolit ca…

Read More

Împodobește mamă bradul!

Când mama mea a revenit la viață după cumplitul ei accident vascular hemoragic, memoria imediata era aproape complet ștearsă. Amintirile îndepărtate s-au redeșteptat primele, după care extrem de firav și mult mai târziu au apărut și mărunte amintiri de dată mai recentă. Fix acum 13 ani la câteva zile după accidentul ei, mă revăd urcată într-un mijloc de transport în comun, să merg 2 stații până la metrou la Piața Sudului. Exact în clipa în care am urcat a început să cânte Fuego ,,Împodobește mamă bradul”. A mea rămăsese în spital, mai mult moartă decât vie. Ce brad mai putea ea să împodobească ?

Read More

Am 54 de ani și era cât pe ce să am 60 kilograme!

De 3 ani încoace mi-a intrat în sânge, să-mi marchez aniversarea, prin niște gânduri printre rânduri. Dacă-mi fac timp atât de rar să mai scriu pe blog, măcar de ziua mea să-mi mențin obiceiul. Mă gândesc cu bucurie, imediat după ce mai trece o aniversare și mă întreb ades: oare despre ce mi va fi dat să scriu anul viitor? Bun! Până să mă întreb ce voi scrie peste încă un an, să mi adun gândurile, să văd ce scriu acum. Înainte de a trece la fapte am recitit postările…

Read More

Dar dacă contează?

maria bacescu

De pe vremea lui Ceaușescu am o singură amintire legată de alegeri. Probabil eram încă în școala generală, în comuna Mușetești, când, în curtea primăriei, pe niște panouri de afișaj, au apărut câteva fotografii. Bănuiesc că erau candidații la primăriile din tot județul. M-a marcat și am reținut acel panou, pentru că, din aproximativ 60 de comune ale județului, doar în două dintre ele erau candidate femei, în rest bărbați pe toată linia. Vă dați seama cam cum stăteam cu egalitatea de șanse și mulți plâng după vremurile acelea…

Read More

Am 53 ani și aproape 70 de kilograme

Așadar la greutate stau pe loc. Eu zic ca e bine. Anii se duc. Eu zic că e bine și asta.  Nu mă suspectați de ipocrizie. Simt că e  bine, că anii trec, pentru că unii nu au această șansă, nu apucă să-i vadă cum trec.  Dacă n-aș fi extrem de obosită, după mai multe ore de nesomn și zile consecutive de concentrare peste puteri, aș spune cu mâna pe inimă, că la 53 de ani, sunt cea mai bună variantă a mea. Oboseala de care vă vorbeam, micile probleme…

Read More

Să sfințesc locul!

Deziderat, aspirație, năzuință, scop în viață! Poate că nu ăsta a fost dintotdeauna scopul meu în viață. Cu siguranță că nu mi l-am descoperit din prima. În copilărie nu știam cum să mă dau mai repede peste cap să–mi termin temele, singurele sarcini ale unui copil ținut în puf. Am avut o copilărie foarte fericită, asta se vede prin toți porii mei și chiar dacă după aceea, când am ieșit în lumea reală, adaptarea a fost pe alocuri traumatizantă, le sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot. Revenind la oile noastre,…

Read More

Nu sunt suficient de liberă!

Dacă am interacționat vreodată, în viața reală sau în cea virtuală, știți deja aproape totul despre mine. Sunt spontană, volubilă, sunt prea directă în exprimare și dau totul din casă fără nicio remușcare. Coafeza mea îmi spunea, despre o clientă a ei, că de fiecare dată când ajunge la salon e deschisă, curioasă și mereu gata să recurgă la stiluri îndrăznețe și excentrice. La fel sunt și eu, dar nu doar când ajung la coafură, unde e greu spre imposibil, să mai faci minuni din rara mea podoabă capilară. Vorbesc…

Read More

Spectator la propria-mi viață!

Viața mea ca un spectacol! Actele se succed pe rând: acțiune ori plictiseală, veselie ori tristețe, comedie ori dramă. Dacă trăiesc o întâmplare fericită, e simplu! Toate-s bune și frumoase. Pot crede că lumea e a mea, că merit tot ce primesc, că mi se cuvine, că am făcut eu, cândva, ceva bun, că am făcut ceva bine, să fiu astfel răsplătită. Asta mă încarcă, îmi dă oxigen pentru încercările viitoare. Ăsta e momentul în care mi se spune și uneori încep să și cred, că mie nimic nu-mi stă…

Read More

Vaya con Dios!

Mereu! Fără să fiu prea dusă la biserică, de fapt nici nu mai știu de când nu am mai intrat într-o biserică, probabil de la Paști, în toate încercările mele, indiferent de ce natură sunt ele, nu am prea mari emoții, tocmai pentru că am credința, că merg, peste tot, cu Dumnezeu. Vineri 12 octombrie, anul de grație 2018. Îmi aduc aminte dis – de –  dimineață că e ziua unui prieten. Cum memoria începe să mă cam înșele, îl sun pe loc. Niciodată nu sunt îndeajuns de  mulțumită când…

Read More