Mihaela!

Ce bine e să ai prieteni! Mihaela e o prietenă adevărată, delicată și dedicată! Ne știm de cîțiva ani. Peste 10. Nu ne-am plăcut de la început. Eu o credeam distantă, de o politețe studiată și chiar înfumurată, iar ea, la rândul ei, nu mă vedea pe mine, în nici într-un caz, în culori pastelate. Ne despărțeau ani buni, în sensul că ea e mult mai tânără, ne despărțeau experiențe, pasiuni, atitudini de cele mai multe ori divergente față de aproape tot ce ne înconjura. Ne-am contrazis, ne-am contrat și…

Read More

Mami!

Acum, la ceas aniversar, la cei 73 de ani pe care mama mea îi împlinește mâine, nu voi vorbi despre ea la trecut, chiar dacă în urma accidentului suferit, în urmă cu mai bine de 11 ani, viața ei a rămas blocată undeva în istorie. Atacul cerebral a luat mai mult de jumătate din cea care odată, fusese mama mea, a înjumătățit-o la propriu și la figurat. Cum e acum e clar, dar vreau să scriu despre ea, cum era înainte. A fost o fiică bună! Și-a ascutat/respectat părinții (cum…

Read More

Facebook-ul si eu!

Suntem intr-o relatie de câtiva ani!  Cel putin 8, că tocmai ne-a aniversat prietenia cu Ade. Plictiseala n-a pus, încă, stăpânire pe mine. Poate și pentru  că sunt dependentă de el. Și totusi, deși complicată, relația noastră este cât se poate de deschisă. Oricine intră și iese când vrea fără vreo invitație, fără niciun regret sau vreo obligație. Pe toți pereții sunt multe din gândurile mele și tot acolo sunt, fără număr, fotografiile mele. Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! Am curajul și poate inconștiența, să mă arăt…

Read More

La mulți ani, Ionilor!

Ce bine e să ai o soră! Una cum e a mea! Sunt atâția frați care se ceartă, din motive serioase sau banale și se produce între ei o ruptură, care nu se mai repară niciodată! Și noi ne-am mai certat și dacă avem ,,nervii  inervați’’,  vorba unui ziarist celebru, cu o la fel de celebră măsuță, și azi, nu doar că ne certăm, dar suntem gata să trecem la lupte corp la corp, la fel ca în copilărie. Ba mai mult, în ultimul timp, când avem ceva de dezbătut…

Read More

Boboteaza

Când mă gândesc la sărbătoarea Bobotezei din copilărie,  gândul mă duce instantaneu la gerul  năprasnic de crăpau pietrele și evident la obiceiul de a-mi pune busuiocul sub pernă, pentru a-mi visa  ursitul. Recunosc că am repetat acest gest de mai multe ori. O făceam și din naivitate, dar cel mai mult din amuzament.  Oricum,  la trezire, în dimineața Bobotezei făceam eforturi să-mi amintesc dacă visasem pe cineva. Uneori  îmi aminteam, alteori nu. Uneori îmi plăcea ce–mi aminteam, alteori nu. Evident, nu mă mai gândeam la cine-mi apăruse în vis și…

Read More

Există viață după Duolingo!

Am descoperit aplicația Duolingo pe la începutul anului. Mulțumesc Andreea Ionescu! Sunt o fire generoasă. Zic eu. Nu păstrez nimic doar pentru mine. Văzut, plăcut, distribuit. Primul care a făcut cunoștință cu aplicația, a fost bărbatul meu, apoi copiii (care n-aveau, momentan, nevoie de ea, dar au fost bucuroși că au găsit un nou prilej să mă ironizeze, că o să mă plictisesc și mă voi lăsa păgubașă imediat), apoi soră –mea, apoi fel și fel de prieteni. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Orice moment de respiro…

Read More

Să scriu? Să nu scriu?

Băieții mei tot încearcă să mă educe, să mă strunească (da, ei pe mine!), amintindu-mi  deseori că dacă nu am ceva bun să le spun, mai bine să tac. Și dacă, în discuțiile noastre aud replica asta destul de des, înseamnă că evidențiez prea puțin atitudinile lor amabile, decente, cuviincioase în detrimentul altor acțiuni contrare. Pentru că sunt întru totul de acord cu sfatul lor, cred și nădăjduiesc că în afara casei, reușesc mai bine să-mi înfrânez pornirile și de aceea spun tot mai rar ce gândesc. Există însă un…

Read More

Tot eu! Jurnalul unei țărănci banale…

Sfârșit de august început de septembrie! 2017! Și anul acesta, întocmai ca în ultimii 5-6 ani, împreună cu mami, am reușit să ne petrecem, vorba vine să ne petrecem, 8-9 zile la țară. Scriu aceste rânduri și pentru aducere-aminte, dar și cu gândul atât la cei care mi-au urat concediu plăcut și pentru cel care m-a dojenit, este adevărat, cu blândețe, că nu-mi arăt mai niciodată fața de tărancă. Eu cred că mi-am arătat-o ori de câte ori am avut ocazia, dar voind totuși să fiu receptivă la critici, voi…

Read More

25 # Rezistăm!

Ne-am unit destinele! Ce alăturare de cuvinte… Noi am făcut-o acum 25 de ani, dar am impresia că a fost ieri… Retrăiesc acele momente. Primărie. Eu, foarte emoționată. Oficiază cununia noastră civilă primarul municipiului Tg-Jiu, Victor Murea (care nu mai este printre noi). La sfârșit eu plâng. Primim felicitări și eu primesc și un munte de flori. Încetez. Nu mai plâng. Facem fotografii. Nu răspund la provocări. Biserică. La Parângu. Eu la fel de emoționată. Oficiază cununia noastră religioasă preotul Nicolae Udroiu (nici el nu mai este printre noi). #Rezist,…

Read More

Avem PRIMAR!

La 41 de ani, Marcel Romanescu  a fost ales primar al municipiului Tg-Jiu. Cum nu am la îndemână o statistică a predecesorilor săi, și a vârstei la care aceștia au fost aleși, admit că este posibil ca orașul nostru să fi fost condus și de alți primari, poate mai tineri. Dar indiferent dacă asta s-a întâmplat sau nu, performanța extraordinară a noului ales, nu poate fi umbrită de nimeni și cu nimic. Dar cine este Marcel Romanescu și, mai ales, cum îl văd eu? Este absolvent al prestigiosului Liceu Tudor…

Read More