2020 este anul în care tot ce am trăit și am simțit, nu a semănat cu nimic din anii precedenți. Vorbesc de 50 de ani în spate, din care eu am amintiri. Nimeni nu va uita ușor această perioadă. Pandemia de COVID-19 provocată de coronavirus a reușit să dea peste cap viața întregii planete..
”Mască, distanțare, îmbolnăviri, cazuri, teste, comorbidități, nu mai sunt locuri la ATI, decese în singurătăți sfâșietoare, nu mai sunt locuri la morgă”, s-au auzit mereu și în zone tot mai diverse din țară și din lume!
Bine, pe alocuri s-au mai auzit și cuvintele: eroi, vindecat, vaccin, dar rostite cu glas abia murmurat.
De parcă asta n-ar fi fost de ajuns, odată cu virusul a pătruns tot mai adânc între noi dezbinarea, dezinformarea, învrăjbirea, dușmănia și negaționismul. Nu-i dracul atât de negru, mai aveau cu siguranță și alte boli grave, pentru mine nu e periculos...
Faza cu așa-numitele comorbidități, precum și cu vârsta înaintată a persoanelor decedate, ne-a ținut de cald o vreme. Apoi, oricât ne-ar fi împuiat unii capul cu Oculta Mondială, ar fi fost cazul să mai gândim și cu creierul nostru și să-i lăsăm doar pe ei să-și închipuie, în continuare, că se pot înțelege direct cu Dumnezeu.
Ca să înțelegi amploarea fenomenului, nu trebuie să fii foarte interesat de datele oferite de Institutul Național de Statistică, ci trebuie doar să-ți arunci o privire pe rețelele de socializare, unde cu destul de puține excepții suntem cu toții interconectați în permanență. N-ai cum să ignori anunțurile zilnice privind dispariția unor părinți, bunici, socrii, unchi, fini, vecini, cadre medicale și uneori chiar copii. Nu toți aveau comorbidități și deloc de neglijat e și faptul că vârsta celor plecați scade dramatic.
Fiind un virus atât de agresiv companiile farmaceutice n-au stat deoparte. Da, știu, au făcut-o pentru profitul lor, dar dacă vor reuși să-i vină virusului de hac, asta va conta mai puțin, va fi bine și pentru omenire. Sunt semnale că au și reușit și că în curând vom avea un vaccin, chiar și în România, în primele luni ale anului 2021. Bine, nu pentru toată lumea, de la început, dar sunt speranțe că vom prinde acea zi.
Acum o lună am fost chestionată dacă vreau să mă vaccinez. Am zis da, din prima, fără nicio ezitare. Când le-am povestit, copiii mei m-au felicitat. Nu se așteptau la atâta deschidere din partea mea. Dar cum să fi răspuns altfel, când vezi că e atâta moarte în jur? Pentru mine e suficient. Nu mai e nevoie de niciun stimulent, să mă convingă, că e necesar să mă vaccinez.
Da, știu! Aud și vocile care strigă pe toate canalele de comunicare și în toate zările, că e pe repede înainte, că e netestat, că suntem cobai…
Dar nu pot să iau de bun, ce strigă ei. Ale cui sunt aceste voci? Cine sunt ei? Au pregătirea necesară să vorbească? Au dreptul să influențeze într-un domeniu în care nu s-au instruit? Mai caută și altceva în afară de atenție, faimă, ieșirea din conul de umbră în care viața i-a trimis?
Dacă vom trăi, în timp, vom avea și niște răspunsuri.
Pentru că înțeleg să mă informez de la oameni cu mintea nealterată, instruiți, care lasă ceva în urma lor și care nu caută doar atenție, eu nu mă voi lăsa influențată de aceste voci.
Sigur că iau în calcul și faptul că mă pot vaccina degeaba, că pot să fiu doar un cobai. E un risc asumat, pe lângă multe altele, dar nu pot să nu mă gândesc, cu înfrigurare, că mulți din cei care vor aștepta ca vaccinul să fie testat pe mine, pe tine sau pe cine știe cine, ei sau cei dragi lor, nu vor apuca să vadă rezultatele.
Nimeni nu le poate lua libertatea de flirta cu nenorocirea, cu dezastrul…
În timpul vieții mele am de gând să beneficiez de toate cuceririle științei, acelea care-mi vor fi la îndemână, care vor fi la nivelul meu.
Vreau să mă vaccinez!
Vreau să trăiesc!
14.12.2020
