Când cineva mă oprește pe stradă sau îmi bate la ușă să-mi prezinte un caz social, primul impuls este să-mi văd de drum. N-am fost dintotdeauna așa. De pildă, când am venit în București, mă opream și dădeam, câte ceva, tuturor celor întâlniți, plasați în fel și fel de locuri strategice din drumurile mele. Însă, când am văzut că-i găsesc, zilnic, tot acolo, că ei merg, la întins mâna, ca la serviciu și gândindu-mă că e foarte posibil ca banii să nu rămână la ei, ci la cei care-i trimit,…
Read More