Mâine se împlinesc 10 ani de la plecarea ta. Încerc să – ți scriu niște rânduri, cu gândul de a te readuce în atenția celor care te-au cunoscut. Uitarea e în fond un fel de a doua moarte. N-o meriți! Rămâi doar cu prima. În gândurile mele te păstrez viu. Apropo de faptul că mă adresez direct, că-ți zic ,,tu”, știm că nu a fost așa dintotdeauna. Domesticită n-am fost niciodată și-ți mulțumesc pentru asta, dar pe măsură ce creșteam mă răzvrăteam din nimic. Cu mintea de atunci am considerat…
Read MoreTăticului meu!
