Când mă gândesc la sărbătoarea Bobotezei din copilărie, gândul mă duce instantaneu la gerul năprasnic de crăpau pietrele și evident la obiceiul de a-mi pune busuiocul sub pernă, pentru a-mi visa ursitul. Recunosc că am repetat acest gest de mai multe ori. O făceam și din naivitate, dar cel mai mult din amuzament. Oricum, la trezire, în dimineața Bobotezei făceam eforturi să-mi amintesc dacă visasem pe cineva. Uneori îmi aminteam, alteori nu. Uneori îmi plăcea ce–mi aminteam, alteori nu. Evident, nu mă mai gândeam la cine-mi apăruse în vis și…
Read MoreBoboteaza
