Crescând în preajma bunicii din partea tatălui, muma Ioana, cum îi spuneam eu, m-am deprins, ba chiar mi-am însușit pe nesimțite, anumite obiceiuri și experiențe sufletești, adânc înrădăcinate în viața ei. De exemplu, o stare de neliniște, de îngrijorare, de teamă, ne încerca pe amândouă destul de devreme (să fi avut eu, 8-9 ani) și suficient de des. Dacă părinții mei veneau acasă, mai târziu, fie și numai cu 5 -10, minute față de ora obișnuită, ea se uita panicată la ceas, parcă număra secundele și-mi repeta fără întrerupere, că…
Read MoreTeama
