Arhive iubirea - Blogul Mariei Bacescu

56. Oana SUCEVEANU: Ce-am înțeles din viața asta?

24/03/202116/06/2021 maria

Iată că am ajuns dincolo de jumătatea acestei călătorii care se numește viață și nici nu știu când a trecut așa de repede… Am vrut să descopăr lumea, dar acum m-aș întoarce cu dragă inimă, de unde am plecat… Am încercat să cunosc și pe cei cu mâinile murdare de pământ, care se luptă să supraviețuiască de pe o zi pe alta, și pe cei din medii elevate, și pe cei simandicosi, și pe cei simpli. E ciudat cum unii fac atât de puțin având totul, iar alții, deși viata…

32. Cristina INGEAUA: Ce-am înțeles din viața asta?

20/02/202118/02/2021 maria

Maria, fosta colegă și ființa dragă sufletului meu, de care mă leagă amintiri frumoase din “tinerețe”, m-a provocat să reflectez la ce am învățat în viața asta până la vârsta de 39 de ani. Am învățat câteva lecții, unele cu bucurie, altele cu suferința. Am învățat în primul rând, trăind în copilărie cu bunicii paterni în aceeași casă, cât de binefăcătoare e iubirea și răbdarea bunicilor. Apoi, pierzându-i am învățat cât de prețioși erau pentru mine și cât au contat în devenirea mea ca om și am înțeles că m-au…

7. Ileana ȘERBĂNESCU: Ce-am înțeles din viața aceasta?

01/02/202104/02/2021 maria

Pe scurt …mai nimic. Sincer, nu prea cunosc răspunsul și mă sperie gândul că trăiesc într-o permanentă frică de limitele înțelegerii în legătura cu ce înseamnă a trăi. O parte din mine crede ca are o singură viață și că nu trebuie irosită nicio secundă din ea. Cealaltă parte amână totul pentru mai târziu sau pentru altă viață. Viața mi-a dat mai tot ce mi-am dorit, dar mi-a și luat, din plin. Până astăzi nu am înțeles cum, de ce sau cine a decis. Știu că mereu am așteptat ceva,…

6.Mihaela NUȚU: Ce-am înțeles din viața asta?

31/01/202104/02/2021 maria

Am acceptat, cu drag, propunerea prietenei mele – Maria, de a scrie ce am înțeles eu, până acum, din această viată, până la cei 38 de ani ai mei. Aveam 19 ani și câteva zile până la susținerea bacalaureatului, când s-a întâmplat, ceea ce consideram a fi –tragedia vieții mele – decesul bunicului matern. Si acum rețin exact senzația de nod în gât și faptul că parcă nu mai puteam respira. Era oarecum așteptată trecerea lui în neființă, fiindcă se îmbolnăvise în ianuarie și până în iunie, l-am privit neputincioasă…