Încep cu vestea bună. Scriam acum fix un an, la finalul bilanțului de la 57 la 58 de ani, că mi s-au împlinit cam toate visurile, dar…: „O mică dorință în Univers tot trimit: să finalizez volumul III al cărții: Ce-am înțeles din viața asta? Am o datorie morală de împlinit…”. Nu vreau să mă las învăluită de vidul vorbelor măgulitoare ori inutile, dar chiar sunt foarte încântată de reușita mea, de faptul că sunt pe cale să-mi plătesc datoria morală care nu-mi dădea pace de 3 ani încoace. Uite…
Read More