Etichetă: 53 de ani

Așadar la greutate stau pe loc. Eu zic ca e bine. Anii se duc. Eu zic că e bine și asta.  Nu mă suspectați de ipocrizie. Simt că e  bine, că anii trec, pentru că unii nu au această șansă, nu apucă să-i vadă cum trec.  Dacă n-aș fi extrem de obosită, după mai multe ore de nesomn și zile consecutive de concentrare peste puteri, aș spune cu mâna pe inimă, că la 53 de ani, sunt cea mai bună variantă a mea. Oboseala de care vă vorbeam, micile probleme…