Spectator la propria-mi viață!

Viața mea ca un spectacol! Actele se succed pe rând: acțiune ori plictiseală, veselie ori tristețe, comedie ori dramă.

Dacă trăiesc o întâmplare fericită, e simplu! Toate-s bune și frumoase. Pot crede că lumea e a mea, că merit tot ce primesc, că mi se cuvine, că am făcut eu, cândva, ceva bun, că am făcut ceva bine, să fiu astfel răsplătită. Asta mă încarcă, îmi dă oxigen pentru încercările viitoare. Ăsta e momentul în care mi se spune și uneori încep să și cred, că mie nimic nu-mi stă în cale, că reușesc să fac absolut tot ce-mi propun. Dar, viața nu e făcută numai din victorii…

Dacă trăiesc o întâmplare nefericită lucrurile se complică un pic. Am învățat, cu greu, că nu trebuie să mă întreb: ,,de ce mie? de ce eu?”. Pot să încerc să-mi învăț lecția restantă. Uneori o înțeleg din prima, alteori am nevoie de repetiții. Pot înțelege, pot crede că e și din vina mea, că am făcut, cândva, ceva mai puțin bun, că am făcut o alegere greșită și că acum e vremea să plătesc factura. Asumarea în sine nu mă ajută, singură, să depășesc momentul. Am nevoie de mult mai mult, de mai multă răbdare, de mai multă înțelegere, de mai multă empatie. Nu le am tot timpul la îndemână. Sunt  mai mereu grăbita și nu conștientizez întotdeauna că alerg spre nicăieri. Mi-aș fi dorit ca totul să fie perfect, situațiile, interacțiunile, oamenii. Dar nu suntem, nici noi oamenii nici cele mai multe din acțiunile noastre. Și atunci mă enervez, mă doare, sunt în suferință. Uneori, fiind pusă într-o astfel de postură, prima reacție e să-mi lovesc interlocutorul, la figurat și/sau la propriu. Nu prea fac asta sau mai exact amân cât de mult pot…

Atunci când pot, sunt într-adevăr spectator la spectacolul propriei mele vieți. Reușesc să fac cumva să ies din mine, să analizez situația din afară. Mă așez tăcută într-un colț, mă uit și-mi imaginez ca asta nu mi se întâmplă mie, că eu sunt departe. Acolo, în mijlocul evenimentelor, e un străin. Și de ce să mă doară pe mine, durerea unui străin?

Ce bine ar fi să pot face asta în fiecare zi…

05.11.2018

 

Comentarii

comentarii

Related posts

One Thought to “Spectator la propria-mi viață!”

  1. dorin

    Esti neschimbata !

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.