Să sfințesc locul!

Deziderat, aspirație, năzuință, scop în viață!

Poate că nu ăsta a fost dintotdeauna scopul meu în viață. Cu siguranță că nu mi l-am descoperit din prima. În copilărie nu știam cum să mă dau mai repede peste cap să–mi termin temele, singurele sarcini ale unui copil ținut în puf. Am avut o copilărie foarte fericită, asta se vede prin toți porii mei și chiar dacă după aceea, când am ieșit în lumea reală, adaptarea a fost pe alocuri traumatizantă, le sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot. Revenind la oile noastre, sunt  convinsă că în vremea aceea când, pe primul plan în viața mea era joaca, sfințitul locului nu-mi crea absolut nicio preocupare. Deci nu știu exact când s-a produs transformarea. Probabil, posibil că a fost doar atunci când am conștientizat că ar trebui să las ceva în urma mea. Ceva mai mult decât, o casă, un pom și un copil. Cu ajutorul băncilor aproape că am rezolvat-o cu casa. Aproape, pentru că mai am câțiva ani de rate și pentru că, uneori, nu-mi dă pace, o vorbă spusă de Nicu Ceaușescu, cum că noi nu reușim nici măcar să dăm cu var pe ce am moștenit, mai am niște restanțe… la văruit. Săditul pomului, îmi dă puțin pe minus sau doar cu indulgență pot spune că acțiunea este aproximativ bifată. Asta însemnă, că nu am avut eu inițiativa, n-am cumpărat eu pomul, dar dacă soră-mea sau bărbatul meu m-au chemat, la una din trei strigări le-am răspuns. La capitolul copil, stau bine. Las în urmă, 2 copii minunați. V-am  mai spus asta, nu mai insist acum.

Astăzi cred, așadar, că doar casa, pomul și copilul nu-s suficiente într-o viață de om. Cred că e absolut necesar să sfințești locul în care te găsești. Chiar dacă te bântuie gândul că nu te afli, în locul, în serviciul, în relația, în viața pe care o meriți, cea care ți se cuvine, n-ai nici-o scuză dacă nu faci tot ce ține de tine să sfințești partea ta. Poate că tu te crezi mult mai bun, poate că ai și dreptate, dar nimic din toate astea nu-ți dă dreptul să nu sfințești locul prin care treci. Și ce dacă nimeni nu va observa și ce dacă alții nu vor aprecia, și ce dacă alții se vor împăuna cu ce ai clădit tu, faptul că tu vei alege mereu să pui umărul nu talpa, te va fortifica și vei merge înainte întărit, cu vântul în aripi. Nu e puțin!

24.11.2018

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.