Să ai pe cine să iubești, să ai ceva de făcut, să ai ceva de sperat!

Acum am învățat și eu  să cred, că asta e esența fericirii. Bună parte din viața mea, am fost  total pe alături. Voiam și credeam că pot să schimb lumea și culmea,  lumea asta toată, pe care voiam să o schimb, era musai să mă și iubească. Pentru atingerea obiectivului mă introduceam în conflicte reale sau imaginare și dă-i și suferă. Făceam temperatură pentru fleacuri, mă simțeam avariată, necorespunzătoare, incompatibilă cu mai tot și cu mai toți cei cu care interacționam. Nemulțumiri peste nemulțumiri. Jale și suspine. Și toate astea chiar dacă aveam întrunite toate cele trei condiții: aveam pe cine să iubesc, aveam ceva de lucrat și ceva de sperat, dar eu rămâneam în continuare o nefericită, mereu nemulțumită, de mine, de ce trăiesc, de ce realizez.  Mintea mea alerga când în trecut când în viitor, nu reușeam mai deloc să o prind, să o stabilizez în prezent. Evident că socoteam că nu așa trebuie să arate viața mea, cea pe care o merit și cea pentru care am venit pe acest pământ. Voiam să schimb ceva, ca totul să fie perfect, așa cum mi-am imaginat eu, dar nu știam ce, nu aveam idee de unde trebuie să încep. Așa că de cele mai multe ori rezultatul era cam același, mă declaram înfrântă și obosită de viață, chiar înainte, să încep, să trăiesc.

Apoi, după o vreme, privind retrospectiv, deveneam conștientă, recunoșteam că exagerasem. Nu existau motive serioase, sa mă plâng, să fiu nemulțumită, să fiu nefericită. Când mă dumiream eu cum stăteau lucrurile, era de multe ori prea  târziu să mai repar, să mai recuperez ceva.

Habar n-am când s-a produs declicul. Nici nu mai știu, nici dacă am înțeles cu de la mine putere sau am fost ajutată să deschid larg ochii. Ideea e că la un moment dat m-am prins, că e la mine cheia, că dacă vreau alte rezultate, nu cu ceilalți trebuia să încep, ci cu mine. N-am cum să susțin, că acum mintea nu-mi mai zboară nici în trecut, nici  în viitor. Face în continuare tot felul de disecții și proiecții, dar încet – încet  am învățat să trăiesc și în prezent, să mă bucur de tot ce am, de tot ce mi se întâmplă, de tot ce mă înconjoară. Și e așa bine să fii fericit!

18.12.2019

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.