Nu sunt suficient de liberă!

Dacă am interacționat vreodată, în viața reală sau în cea virtuală, știți deja aproape totul despre mine. Sunt spontană, volubilă, sunt prea directă în exprimare și dau totul din casă fără nicio remușcare. Coafeza mea îmi spunea, despre o clientă a ei, că de fiecare dată când ajunge la salon e deschisă, curioasă și mereu gata să recurgă la stiluri îndrăznețe și excentrice. La fel sunt și eu, dar nu doar când ajung la coafură, unde e greu spre imposibil, să mai faci minuni din rara mea podoabă capilară. Vorbesc de întâmplări, de fapte, de viață. Fără să am un scop ostentativ, totuși viața mea e, mai mereu, la vedere. Și da, sunt puține ispite pe lumea asta rămase neexperimentate. Și da, n-am regrete, nici pentru cele bifate, nici pentru cele rămase. Mă uit în jur, trag aer în piept, nu cred că am trăit degeaba și  gândesc, cu împăcare, că orice zi, poate fi ultima.

Poate că vă pare greu de crezut, dar așa cum mă prezint, totuși iubesc adevărul și dreptatea. Vreau să mă țin cât mai aproape de ele. Detest nedreptățile. Mă lupt din toate puterile mele să nu iau parte la nicio nedreptate. Asta însemnând să nu fiu părtașă, să nu fiu la originea niciuneia. Și mie, ca oricui, mi s-au făcut și sigur mi se vor face suficiente nedreptăți. Sunt acceptate, sunt asumate. Nici nu întorc și obrazul celălalt, dar nici nu le percep ca pe niște datorii. Nu mă simt datoare să pedepsesc, să răzbun, să întorc nedreptățile făcute, acelora sau altora. E alegerea și decizia mea. În general, în decizii, în alegeri nimeni nu mă poate împiedica, să fac ce vreau. Nici nu prea încearcă nimeni. Doar cei care mă cunosc puțin spre deloc, își imaginează și asta pentru o foarte scurtă perioadă de timp, că aș putea gândi cu capul lor. Am libertate cât cuprinde. Cu toate astea, nu sunt suficient de liberă. Nu spun adesea ce vreau, ce gândesc, ce simt. De ce? Pentru că sunt adevăruri care dor. Și nu neapărat pe mine. Nu le pot spune! Sunt într-adevăr, adevăruri care, agitate ca un drapel, nu fac bine nimănui. Nu le pot spune! Uneori îmi pun singură botniță, alteori îmi pune viața. Nu e un regret, e doar o constatare: nu sunt suficient de liberă!

14.11.2018

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.