Fiecare om are o menire pe acest pamant!

E tânără, dar gândeşte profund. E frumoasă, dar nu-şi face un merit din asta.

E foarte ambiţioasă şi sigur va reuşi.

Când alţi tineri de vârsta ei aleg să aibă preocupări din cele mai păguboase, Maria Beatrice Băndoiu a ales să cânte muzică populară autentică.

Vă invit să o cunoaştem !

– Cine eşti tu, Maria Beatrice Băndoiu?
– Am aproape 18 ani şi sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional ,,Spiru Haret” Tg-Jiu. Am absolvit Şcoala Populară de Artă Tg-jiu, secţia canto, muzică populară la clasa doamnei profesor Emilia Drăgotoiu Nanu şi continui să mă pregătesc cu ajutorul dumneaei. De la vârsta de 13 ani, particip la concursuri de folclor, având bucuria de a fi remarcată de importanţi realizatori de radio şi televiziune, precum d-na Elise Stan, Eugenia Florea, Maria Tănase Marin şi alţii.

– Povesteşte-mi, te rog, de unde pasiunea pentru folclor şi dacă mai ai şi alte pasiuni?
– Sunt pasionată de muzică în general, dar mai ales îmi place să cânt folclor, nu pentru că alte genuri muzicale mi-ar fi plăcut într-o mai mică măsură, ci pentru că aşa a fost să fie. Aş putea să spun că părinţii mei mi-au transmis dragostea pentru muzică, ei ascultând foarte des muzică, iar eu, încă de mică, am participat alături de ei la diverse petreceri. Mami m-a învăţat să joc şi să dansez. Îmi place, poate în egală măsură şi dansul şi muzica. Pe lângă pasiunea pentru muzică – ascult muzică zilnic, cu mare plăcere -, îmi place foarte mult să citesc. Am o bibliotecă ce cuprinde destul de multe volume. Colecţionez, de asemenea, costume populare cu mare drag. Colecţia mea se estimează la vreo 200 de costume, ceea ce înseamnă foarte mult, dat fiind, că doar de 6 ani mi-am început cariera în muzică. Acum 6 ani, nu aveam niciun costum. Cele mai multe dintre costume le-am primit în dar, după ce am avut o serie de apariţii la televizor, dar am şi cumpărat multe. Un rol important în procurarea costumelor au avut părinţii mei, ambii căutând cu mult sârg costume în toate colţurile judeţului. Astfel, am ajuns să am acum costume cam din toate subzonele judeţului. Iubesc natura şi animalele. Am 4 căţei şi un pisoi, motiv pentru care locuim la ţară, în comuna Scoarţa.

– Ai ales din prima muzica populară sau ai mai cochetat şi cu alte genuri muzicale?
– Nu am ales din prima muzica populară şi asta pentru că nici măcar nu era clar în mintea mea, că există mai multe genuri muzicale, atunci când am început să cânt. Am cochetat cu muzica uşoară, intenţionând să formez o trupă după modelul Andre sau 3S-E, dar a fost, doar o copilărie. Nu am făcut nimic în privinţa asta, însă încă mai am caietele cu «creaţiile» mele.
– Dar, tu nici acum nu eşti departe de copilărie, sau vrei să spui că intrarea ta în această viaţă, să-i spun de competiţie, te-a maturizat înainte de vreme?
– Am fost încă de mică, ceva mai matură decât ceilalţi copii de vârsta mea, plăcându-mi mai mult să port discuţii pe diverse teme cu adulţii, decât să mă joc laolaltă cu ceilalţi copii. Iar faptul că sunt foarte serioasă, în ceea ce fac şi că atribui o foarte mare importanţă activităţilor pe care le desfăşor, m-a maturizat de asemenea. Dealtfel spuneam, că nu este un lucru tocmai uşor şi am fost nevoită să învăţ cum trebuie să mă descurc şi singură fiind pusă, de multe ori, în situaţia de a lua decizii de una singură.

 – Ce s-a întâmplat după ,,epoca Andre 3S-E” ?
– Fiindcă au observat pasiunea mea pentru muzică, părinţii mei m-au înscris la Şcoala Populară de Artă la clasa doamnei profesor Emilia Drăgotoiu Nanu, la care am ajuns printr-o cunoştinţă comună. Mami m-a îndrumat să aleg muzica populară şi cred că nu a făcut un lucru rău.

– Având în vedere succesul tău rapid, cred că mama ta a ales foarte bine. Spune-mi, te rog, dacă în familia ta mai cântă şi altcineva?
– Nu, nu ştiu să mai fi cântat cineva.

– În afara părinţilor tăi, cine te-a mai sprijinit?
– Iniţial au fost doar părinţii mei, dar pentru realizarea acestui prim album, am avut nevoie de ajutor pe care l-am şi primit, însă persoanele respective nu ţin să le precizez numele. Le sunt profund recunoscătoare şi e de ajuns.

– La ce concursuri ai participat şi ce premii ai obţinut?
– Am participat în decursul a 6 ani la vreo 18 concursuri de gen. În 2005, la Năsăud, la 13 ani, primul meu concurs, intitulat «De Ispas – la Năsăud» am obţinut trofeul. Au urmat şi altele şi nu mi s-a întâmplat decât de puţine ori, să obţin un premiu mai mic decât I. Cele mai importante pentru cariera mea sunt Trofeul festivalului «Maria Lătăreţu» de la noi, din Tg-Jiu, fiind cea mai tânără câştigătoare a acestui premiu, la nici 16 ani, în 2007 şi premiul I la Festivalul «Mamaia» folclor în 2008.

– Care consideri că e cea mai importantă realizare a ta?
– Probabil, la ora actuală, faptul că sunt colaboratoare a Ansamblului profesionist «Doina Gorjului» din Tg-Jiu; cea mai tânără colaboratoare şi asta mă responsabilizează într-o mare măsură. Deasemenea faptul că am imprimat un album, care trebuie să apară chiar săptămâna aceasta pe piaţă, este o importantă realizare şi sper să se bucure de succes.

– Da, asta chiar e un succes important, la nici 18 ani împliniţi. Cum e legătura cu colegii şi cu profesorii de la şcoală. Îţi înţeleg şi-ţi susţin pasiunea?
– La început profesorii mei au fost sceptici, neştiind că eu fac performanţă, însă le-am demonstrat, cu seriozitate, că ceea ce fac eu, este într-adevăr un lucru important pentru folclorul nostru, pentru că eu păstrez specificul zonei şi îl promovez fără să îl alterez. Lipsesc mult de la şcoală, dar dirigintele meu, ca şi directorul colegiului, cunosc situaţia mea şi mă înţeleg. Iar eu încerc să ţin pasul şi să recuperez materia şi pentru asta mă ajută colegii mei.

– Cum va evolua viaţa ta în continuare, te vei dedica doar muzicii, sau vei urma altă cale şi  muzica va rămâne pe un plan secund?
– Nici muzica, nici şcoala, nu vor rămâne pe plan secund. Voi încerca, să le fac cât pot de bine pe amândouă, deşi nu e tocmai uşor. Nu e de ajuns să fii talentat în ziua de astăzi, ci e bine să ai cunoştinţe cât mai vaste, iar eu chiar îmi doresc să învăţ şi să ştiu cât mai multe, nu doar să cânt. Sunt foarte mulţi interpreţi, care nu ştiu să vorbească, vreau să demonstrez, că pot mai mult decât atât.

– Cu siguranţă vei reuşi. Îţi doresc să-ti împlineşti visele, indiferent în ce domeniu sunt ele. Te felicit pentru puterea şi dăruirea de care dai dovadă, la o vârstă destul de fragedă, de a transmite şi duce mai departe folclorul autentic. Îi felicit totodată şi pe părinţii tăi, care ţi-au deschis calea, să-ţi împlineşti destinul. Te rog, în final, să adresezi un gând tinerilor care-şi caută drumul în viaţă, ca şi celor mai puţin tineri care-ţi ascultă muzica.
– Şi eu vă mulţumesc. Iar pentru aceia care îşi caută drumul în viaţă, cred că pot găsi câteva sfaturi, dat fiind că eu pot spune că mi-am găsit drumul în viaţă, şi anume să îşi urmeze visurile şi idealurile chiar dacă par imposibil de realizat şi să nu îşi neglijeze pasiunile şi dorinţele. Fiecare om are o menire pe acest pământ, menire pe care nu o va realiza decât dacă va face lucruri de care este pasionat.

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.