La această întrebare, se poate răspunde printr-un roman, dar eu mă rezum, doar la câteva observații personale.
În primul rând, am înțeles că suferința este o constantă a vieții și are un rol important în evoluția noastră spirituală, generală. Despre suferință și smerenie, recomand cartea scrisă de Mark Manson, „Artă subtilă a disperării” o carte despre speranță, o carte care se citește pe nerăsuflate. În spiritul celor afirmate redau un citat din cartea aceasta: „Suntem praf de stele lipsit de importanță, care se agită și se învârte frenetic pe un punct albastru minuscul. Ne imaginăm că suntem buricul lumii. Ne inventăm un rost- suntem nimic”.
În al doilea rând, cred cu tărie, că singurul mod de a reuși în viață, îl reprezintă munca, consecvența și corectitudinea.
În al treilea rând am învățat că cele mai frumoase calități umane sunt: bunătatea și blândețea, aceste calități fiind de fapt apanajul oamenilor inteligenți.
Desigur, deși în teorie lucrurile par simple, trebuie să admit, că mai este mult de lucru la acceptarea suferinței, la bunătate și blândețe!
07.02.2021
