Pe mine viața m-a învățat extrem de multe, iar ceea ce am înțeles într-un final este că suferința ne ajută să creștem, să evoluăm, să fim cu fiecare zi ce trece mai bogați. Știu că sună bizar și deloc prietenos, însă, acesta este adevărul!
Am învățat să apreciez și să dau valoarea reală vieții și sănătății cu mult înainte de Covid…
Totuși, ceva am schimbat și de data asta în mine. În goana nebună după „diverse efemere” uităm să ne iubim suficient pe noi înșine și să ne privim cu luciditate. Eu am învățat să mă iubesc mai mult și am înțeles ca numai iubindu-mă pe mine cu adevărat pot dărui celor dragi și lumii un om mai bun, capabil să dăruiască și să se dăruiască. Este o lecție pe care mi-am însușit-o luptând luni întregi ( aproape cinci la număr) cu acest perfid virus.
Dar ce-am observat în jurul meu în aceasta perioadă, este cu adevărat dureros! Oamenii caută, parcă, motiv de dezbinare din orice, iar dacă nu-l găsesc… Îl construiesc! Nu reușim să respectăm nu doar regulile (așa cum sunt ele, uneori exagerate), ci nici pe cei din jur, pe cei pe care pretindem că îi iubim și a căror sănătate contează pentru noi. De fapt, nu ne respectam cu adevărat pe noi înșine! Cum altfel se poate explica nepăsarea sau lipsa empatiei, a grijii pentru cei vârstnici sau bolnavi?
Avem tendința exagerată de a bagateliza și punem în pericol, astfel, pe semenii noștri!
Pe mine mă doare „nesimțirea” lumii! Tot mai mulți cad într-un somn adânc, al nepăsării! Pentru nimeni nu este ușor, dar mereu există soluții!
Am trecut prin Covid și am supraviețuit, dar alții NU!
Nimic nu este mai importat decât sănătatea și viața! Nimic!
Desigur că ne afectează lipsa contactelor sociale, învățământul online cu rezultate dezastruoase, economia în declin, etc. Totuși îmi mențin părerea! Aleg Viața!
28.01.2021
