La mulți ani, Ionilor!

Ce bine e să ai o soră! Una cum e a mea! Sunt atâția frați care se ceartă, din motive serioase sau banale și se produce între ei o ruptură, care nu se mai repară niciodată! Și noi ne-am mai certat și dacă avem ,,nervii  inervați’’,  vorba unui ziarist celebru, cu o la fel de celebră măsuță, și azi, nu doar că ne certăm, dar suntem gata să trecem la lupte corp la corp, la fel ca în copilărie. Ba mai mult, în ultimul timp, când avem ceva de dezbătut și există destule subiecte, despre care avem păreri divergente, când începe ,,dezbaterea’’, parcă nu mai suntem noi două, ci îi revăd  aievea pe, tatăl nostru și pe fratele lui. Nici ei nu se supărau și nici noi nu ne supărăm pentru mult timp. Nu ne purtăm ranchiună, dușmănia nu are ce căuta între noi. Noi ne iubim pur și simplu și ne purtăm ca siamezele. Fiecare o protejează pe cealaltă, pentru că simțim că durerea uneia dintre noi, o doare la fel de tare și pe cealaltă. Pentru că am această relație extraordinară cu sora mea, am ales să am doi copii. Indiferent ce s-ar întâmpla, sângele apă nu se face și-mi doresc să simtă și ei la fel.

Cred că pe la 5-6 ani ai mei, deci 2-3 ai ei, am plâns amarnic, cu lacrimi de crocodil și le-am reproșat părinților, că o iubesc mai mult pe ea. Dar asta era o minciună, un neadevăr. Ei ne-au iubit mereu la fel, doar că era mult mai bine să fii părinte de Ioană, decât să fii părinte de Marie! Îndepărtații ani ai copilăriei noastre mi s-au contopit în minte și-i  revăd  azi prin filtrul nostalgiei, ca pe epoca noastră de aur. Da, mi-aș dori să fiu din nou copil! Ioana nu pleca de acasă toată ziua bună ziua, cum o făceam eu. Ea nu distrugea încălțămintea și nu rupea hainele, ca mine. Ea nu avea genunchii zdreliți și capul spart, ca mine. Ea era mai blândă și, pe atunci, deloc certăreață și încă nu ajunsese să mă poată bate, ci doar să mă amenințe. Mai târziu când am  mai crescut, ea a învățat întotdeauna mai bine ca mine. Și ca și cum astea n-ar fi fost suficiente, ea era și a și rămas cea mai frumoasă.

Dar nu e perfectă! Are și defecte! Nu le scriu aici, pentru că sper să se corecteze. Le-am ,,dezbătut’’ în stilul nostru, pe 1 ianuarie. Și să nu uit, i-am dedicat niște rânduri în cartea mea. Nu cred că le-a citit. Sau poate asta o să fie motivul unei lupte corp la corp.

La mulți ani, Ionica mea dragă!

07.11.2018

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.