Niciodată nu voi putea ține pasul cu ura care pulsează în jur. Pur și simplu! Așa sunt plămădită, așa m-am autoeducat. Nu-mi fac iluzii și mi-e foarte clar că, uneori, sunt privită cu dușmănie nedeghizată. Mi-e foarte clar că și către mine au fost și sunt ațintite, din varii motive, săgețile urii, dar nu mă vor nimeri niciodată, pentru că săgețile astea vin, într-un fel, dintr-o altă lume, o lume cu care eu am de gând să nu am nicio legătura, nicio interferență. Nu câștig nimic, dacă plătesc cu aceeași monedă.
În zilele noastre societatea e divizată abrupt mai ales din cauza convingerilor politice. Ai lor sunt întotdeauna mai buni, mai drepți, mai frumoși, mai deștepți, mai devreme acasă. Tu și ai tăi, niște neisprăviți. Ai tăi, oricare ar fi ei, nu contează absolut deloc, de care parte te situezi. Acuzele care se aruncă sunt identice, numai că paradoxal sunt mai vizibile paiele din ochii interlocutorilor, decât bârnele din proprii ochi. Toți și fiecare se simt datori să abordeze o mutră atât de importantă de parcă ar fi proprietarii tării, n-ai cum să nu le observi prețiozitatea de stăpâni. E vremea lor, e rândul lor, tu poate altă dată. Și dacă asta s-ar petrece doar între aleșii neamului, n-ar fi atât de nociv, dar falia se adâncește, devine tot mai abruptă, între noi muritorii de rând, cei neînsemnați în arena publică, victimele colaterale. Deși nu-s nici luptele nici războaiele noastre, intrăm în ele. Un cor cântă pe toate vocile ,,de ce nu se face”. Se trece la fapte, se face! Intervine un alt cor care cântă și acesta, pe toate vocile ,,nu e bine, cum s-a făcut”. Și de aici e doar un pas, până ajungem să ne uităm unii la alții fără a ne mai vedea.
Pentru mine a devenit o stare intolerabilă. Eu nu mai sunt din filmul ăla, nu am ce să caut acolo, v-am spus că joc în altă ligă. Am fost, am văzut și am plecat din gara aceea pentru totdeauna. N-am nici voie nici nevoie să mă irosesc. Poate că am altceva mai bun de făcut cu viața mea. Asta nu înseamnă că nu am în continuare simpatii, uneori și convingeri, dar nu mă împiedică absolut deloc să am prieteni foarte buni cu convingeri total opuse mie. Nu am de ce să fiu justițiarul nimănui, să cred că știu eu mai bine decât ei.
Oricum, indiferent de ce parte ne aflăm, viata curge, pentru toți, cu suișuri și coborâșuri și tocmai fiindcă știu asta, nu văd niciun motiv să țin pasul cu ura care pulsează în lume. Ducă-se! Las timpul să treacă și, eventual, să-mi dea dreptate.
23.02.2020
