Ce am înțeles din viața asta?
Am ajuns la o vârstă la care se pot face bilanțuri axate pe analize pertinente, referitoare la ceea ce am făcut și ce nu în viață, la ce trebuia să facem și nu am reușit, la realizări și eșecuri, la bucurii și necazuri ș.a.m.d.
Cea mai mare și mai importantă realizare este, indiscutabil, familia. Mă laud efectiv cu o familie reușită, cu o soție care mi-a fost, în ultimii 43 de ani nu numai tovarășă de viață, ci și un susținător a tot ce am înfăptuit; mai presus de orice, este mama a doi copii cu care ne mândrim, realizați profesional și social așa cum ne-am dorit.
În pofida unor dificultăți cauzate de suferința fizică, am în spate o carieră profesională de succes la Academia de Studii Economice din București, ca dascăl, conducător de doctorat și specialist în management. Pentru realizarea lor a fost nevoie de muncă, mult mai multă în comparație cu un om normal din punct de vedere al stării de sănătate. Am fost nevoit să înving prejudecăți la care nu mă așteptam, să accept, în anumite situații, umilințe de nedescris din partea unor profesori (din acest motiv nu am participat la nicio întâlnire aniversară organizată de colegii de liceu din Târgu-Jiu). De aceea poate, una din trăsăturile de caracter, sădită încă din copilărie de părinții mei, a căpătat noi dimensiuni. Mă refer la empatie, la grija față de apropiați.
Traversăm o perioadă dificilă, cu schimbări care ne îngrijorează și care ridică serioase semne de întrebare normalității cu care eram obișnuiți, viitorului nostru și, mai ales, al urmașilor noștri. Toate acestea nu sunt legate de pandemie, ci de trendul pe care îl observ la nivel societal, marcat de ură, de dezbinare, de răutate, promovate riguros de cei care vremelnic ne conduc.
Profesia m-a obligat să lupt pentru formarea unor specialiști în economie și management cu o solidă pregătire profesională. Din păcate, puțini din cei care ar merita să fie azi acolo, în zona deciziilor de care depind prezentul și viitorul țării, ajung în asemenea poziții. Ne place și încurajăm lipsa de profesionalism dusă până la imbecilitate pentru că avem o clasă politică dominată de incompetenți, de fripturiști, de oameni lipsiți de coloană vertebrală.
Mă dor efectiv incompetența politică generatoare de instabilitate politică, instabilitatea legislativă și economică, comportamentul desuet al unor oameni cocoțați în posturi de management de care depinde soarta țării, lipsa de reacție a celor care se complac în ipostaza de ”călcați în picioare” de asemenea specimene, mă dor inechitățile, abuzurile și lipsa de bun simț promovate de parveniți. Onestitatea, empatia, perseverența, curajul de a spune lucrurilor pe nume vor rămâne cele mai importante ”arme” cu care eu și mulți alții ca mine trebuie să luptăm pentru ”mai bine” în această țară.
Câți ani voi mai fi pe acest pământ nu voi abdica de la aceste principii.
01 februarie 2021.
