Până acum, când scriu aceste rânduri, am împlinit optzeci și opt de ani și zece luni, fără zece zile. Speranța mă încurajează să spun, că MAI ESTE.
Cât? Mult? Puțin?
Cei care rămâneți și mă cunoașteți, veți afla.
În lunga perioadă care a trecut, am întâmpinat și bune și rele, dar conducându-mă după deviza „o luptă-i viața, deci te luptă„, niciodată n-am fost și n-am zis GATA și voi merge, până când GATA se va împlini.
Înainte de plecare vreau să las urmașilor un răspuns la întrebarea „Ce am înțeles din viața asta?”. Acest răspuns cuprinde o părticică din înțelepciunea oamenilor care au trecut prin viață din cele mai vechi timpuri și până acum, înțelepciune din care și eu am gustat.
Rețineți:
- Copilăria trăită în sărăcie te călește și te învață să fii harnic și perseverent în lupta cu greutățile.
- Mulți dintre copiii crescuți în prea mult belșug devin leneși, risipitori și povară pentru cei ce i-au crescut.
- Niciodată nu piere agonisitorul până nu se naște risipitorul.
- Averea bună și curată (agonisită prin muncă și corectitudine) se duce pe Apa Sâmbetei pe jumătate și cealaltă (agonisită pe căi necinstite) dispare toată cu stăpân cu tot.
- Tinerețea este cu atât mai frumoasă, cu cât în timpul ei ai reușit, să ajungi model de formație profesională și morală.
- Cine nu-i bun pentru el, nu-i bun nici pentru altul.
- Când faci bine, să te gândești mult, cum îl faci și pentru cine îl faci, ca să nu greșești.
- Să nu aștepți întotdeauna ca pentru binele făcut să ți se răspundă tot cu bine, deoarece și răul e un mijloc de plată.
- Cine urăște pe altul să-și dea seama că nu-i bine fiindcă pe parcursul vieții ura sa pe el se pune.
- Competența întotdeauna se luptă cu pilele:
Și azi pilele-s la modă,
Circulă, circulă bine
Fără ele n-ai speranță
Să ajungi unde se cuvine.
Nașu-i naș întotdeauna,
Chiar de ești pensionar
Poți primi funcție nouă
Dacă nașu-i demnitar.
S-o întâmpla și noi sperăm,
Să se găsească un leac
Nedreptăților ce avem
Să li se pună capac.
- Bătrânețea e foarte grea dar se ușurează puțin dacă acei ce te înconjoară te înțeleg și te ajută și dacă înțelepciunea nu te părăsește.
Oricine te apreciază
Când îi dai și îl ajuți,
Când nu poți să mai faci asta
Te alungă, cică puți.
Cei ce astăzi sunteți tineri
Și bătrânii chiar vă put,
Nu uitați, că vine rândul
Să aveți același scut.
- A ierta e o calitate a omului care-i bună numai dacă cel iertat înțelege și nu mai greșește. Altfel, iertarea devine o faptă rea.
Viclenia nu-i o boală.
E ceva ce-i înnăscut
Cel ce o are își face fală,
Nu-și dă seama ca-i corupt.
- Lingușirea e soră bună cu viclenia. Dacă viclenia o ajută, lingușirea învinge, iar cel lingușit devine victimă.
Capul multora e plin
Nu de minte, ci prostie.
De-ar durea ar fi un chin
Ș-am fi în altă pandemie.
În spitale n-ar fi locuri
De așa boală păcătoasă
Dar cum ea nu dă fioruri
Devine boală făloasă.
Să fugiți de așa boală
Dacă vreți să nu pieriți
Căci vaccinul pentru dânsa
Încă nu-i descoperit.
- A fura și a nu plăti nu se poate.
Despre aur am învățat
Că-i metal (fiind la școală)
Acum însă am aflat
Că mai poate fi și boală.
Cei bolnavi de așa boală
Stau în frunte cocoțați
Și se cred că-s prea de fală
Nu că-s hoți adevărați.
Hoții cred că nu sunt prinși
Dar se înșală, chiar de fug.
Peste tot există lațuri
Care-i prind și îi divulg.
- Educația este factorul hotărâtor al progresului. Dacă- i bună se înmulțesc valorile de tot felul. Dacă e rea progresul spre bine este înfrânat și se înmulțesc răutățile, iar suferința crește.
- Prietenia poate să existe până la sfârșitul vieții celor implicați dacă aceștia au trăsături comune printre care trebuie să primeze cinstea și sinceritatea și dacă nu intervine invidia. Întotdeauna prietenia își arată fața și este cunoscută la nevoie.
„Prietenia care urmărește un interes meschin se numește ȘANTAJ „
- MINCIUNA este și ea o formă de pandemie umană care e de când lumea. Oamenii nu o pot opri fiindcă masca este la ea și nu e falsă. Tratamentele ce i s-au făcut și i se mai fac nu sunt eficiente. Cei care ar trebui să-i găsească vaccinul nu sunt interesați și nici n-ar dori să fie descoperiți de alții.
Ar mai fi multe de spus
Ce am învățat de la viață
Și chiar dacă nu-i de ajuns
Din ce-am spus, omule, învață!
În loc de final:
Bătrânețea este cea mai mare cucerire a omului care nu aduce numai bucurii și care îi aduce ultimul regret ce nu-l mai poate depăși: „MOARE SUPĂRAT„.
08. 02. 2021
