Gorjenilor mei le urez numai bine, intelepciunea de a se bucura de lucrurile frumoase din viata, dar si de a nu lasa greutatile sa le faca viata amara!

Absolvent al Politehnicii Bucureşti Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, precum şi al Facultăţii de Drept, Gabriel Biriş este printre cei mai buni specialişti români în fiscalitate.

A început activitatea în domeniul fiscal în 1995 la compania Coopers & Lybrand (devenită ulterior Pricewaterhouse Coopers), iar între 1998 şi 2004, face pasul din poziţia de consultant în poziţia de senior manager şi apoi partener al companiei Haarmann Hemmelrath.

În 2006, Gabriel Biriş împreună cu alţi trei tineri avocaţi – Gelu Goran, Victor Constantinescu şi Daniel Vişoiu – pune bazele firmei de avocatură Biriş Goran care, la scurt timp de la înfiinţare, este recunoscută la nivel international ca fiind una dintre cele mai importante firme de avocatură din România, recomandată pentru experieţa sa în domeniile: imobiliar, fiscalitate, concureţă, fuziuni şi achiziţii. Făra putinţă de tăgadă, pot spune că Gabriel Biriş este un tânar gorjean care a reuşit în viaţă.

– Cu toate că sunteţi foarte tânăr, aveţi un Curriculum Vitae mai mult decât impresionant, de unde atâta energie?

– Nu mai sunt atât de tânăr, am aproape 40 de ani. În viaţă este important să faci ce îţi place, iar pentru mine fiscalitatea, deşi poate părea puţin ciudat, este o disciplină extrem de interesantă. Am avut şansa să pot să învăţ foarte multe şi să aplic ce am învăţat în munca de zi cu zi. În plus faţă de activitătea profesională, m-am implicat destul de mult şi în îmbunătăţirea legislaţiei fiscale – cred că o legislaţie fiscală coerentă, uşor de înţeles şi de aplicat ne va face viaţa mai bună. Am avut o contribuţie şi la introducerea cotei de 16%, dar şi la alte modificări ale Codului fiscal, a normelor de aplicare, dar şi pur şi simplu la schimbarea unor practici care nu aveau susţinere în legislaţie. Este un efort continuu, care uneori dă rezultate, dar din păcate de cele mai multe ori nu. Poţi foarte uşor să te demoralizezi şi să nu îţi mai pese, dar atunci îţi aduci aminte de succese şi de impactul pe care acestea l-au avut asupra îmbunătăţirii mediului de afaceri şi îţi recapeţi optimismul. Cel puţin la mine aşa funcţionează…

Nu fac însă numai fiscalitate, sunt avocat şi lucrez deasemenea mult în partea de tranzacţii: achiziţii. În plus faţă de profesie, acum mai fac şi managementul biroului nostru de avocatură, birou în care am aproape 40 de colegi.

Prima facultate absolvită a fost una tehnică, de mare prestigiu, dar nu aţi dorit să profesaţi în acest domeniu şi după rezultatele pe care le aveţi astăzi, cu firma de avocatură se vede că alegerea făcută, a fost mai mult decât fericită. A fost dificilă alegerea drumului în viaţă?

– În ’88, când am terminat Liceul Tudor Vladimirescu, secţia de matematică-fizică, situaţia politică şi economică era cu totul alta. Fiind destul de bun la matematică şi fizică nu am avut nici o teamă să mă duc la o facultăte considerată foarte grea. Am descoperit însă curând că nu îmi plăcea deloc ce urma să devin. A fost o perioadă destul de confuză, nu îmi era foarte clar ce urma să fac după ce termin facultatea. Până la urmă am ajuns să lucrez, mai întâi part time, apoi definitiv, pentru o firmă foarte mare de consultanţă – C&L. Am făcut şi Facultatea de Drept şi lucrurile au început să se aşeze. Alegerea nu a fost deloc dificilă, a fost o oportunitate pe care am fructificat-o în 1995.

Vorbiţi-mi puţin şi despre începuturi, despre liceu, despre oamenii care au contribuit la formarea dumneavoastră.

– Mulţi oameni au contribuit la formarea mea. În primul rând părinţii mei-Gheorghe şi Elena-, mama în special, pentru că tata a murit când eu şi sora mea eram în clasa a VIII-a. Mai apoi au fost profesorii din Şcoala generală nr. 8 şi Liceul Tudor Vladimirescu. A fost şi unchiul meu, Ion Păvăloiu, care m-a învăţat multă matematică şi fizică. Unchiul meu a fost mai mereu meditatorul meu, mă medita la matematică şi fizică, mai ales că am avut o afinitate pentru cifre şi ştiinţe exacte. La 4 ani deja ştiam tabla adunării şi înmulţirii şi puteam să fac mental înmulţiri de numere cu 2-3 cifre…

De-a lungul vieţii sunt multe momente, care pot fi de cotitură şi în fiecare astfel de momente există oameni, care au rolul lor, în viaţa fiecăruia dintre noi. Dintre profesori nu vreau să menţionez nici un nume, pentru că fiecare a avut rolul său.

– Care e definiţia pe care o atribuiţi cuvântului ,,acasă”?

– Acasă este acolo unde este familia, acolo unde îţi trăieşti viaţa. Am o soţie minunată, chirurg şi un băieţel adorabil cu care acum locuiesc în Bucureşti, unde muncesc din 1995.

– Din poziţia de top, în care vă aflaţi astăzi, mai aveţi timp şi interes pentru viaţa din Gorj? Reveniţi des, în locurile natale şi cu ce sentimente?

– Locul unde m-am născut păstrează un colţ important în inima mea. Mama încă locuieşte în Tg-Jiu, în apartamentul în care am crescut, iar eu revin cu drag aici. Am prieteni, rude cu care mă bucur să mă revăd, din păcate însă foarte rar – munca nu prea îmi lasă mult timp liber. În plus, de câte ori am ocazia, vorbesc despre oraşul meu, despre operele lui Brâncuşi şi despre frumuseţile naturale din Gorj şi îndemn cunoscuţii să ne viziteze.

Vă mulţumesc pentu amabilitătea de a-mi răspunde la întrebări şi vă rog să transmiteţi un gând celor care vor citi acest interviu.

– Şi eu vă mulţumesc. Invitaţia de a participa la acest interviu, mă onorează. Gorjenilor mei le urez numai bine, înţelepciunea de a se bucura de lucrurile frumoase din viaţă, dar şi de a nu lăsa greutăţile să le facă viaţa amară.

Comentarii

comentarii

Related posts

One Thought to “Gorjenilor mei le urez numai bine, intelepciunea de a se bucura de lucrurile frumoase din viata, dar si de a nu lasa greutatile sa le faca viata amara!”

  1. super acest lucru este minunat am gasit ceva la fel aici la
    WZY.RO 🙂 imi place

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.