Facebook-ul si eu!

Suntem intr-o relatie de câtiva ani!  Cel putin 8, că tocmai ne-a aniversat prietenia cu Ade. Plictiseala n-a pus, încă, stăpânire pe mine. Poate și pentru  că sunt dependentă de el. Și totusi, deși complicată, relația noastră este cât se poate de deschisă. Oricine intră și iese când vrea fără vreo invitație, fără niciun regret sau vreo obligație. Pe toți pereții sunt multe din gândurile mele și tot acolo sunt, fără număr, fotografiile mele. Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! Am curajul și poate inconștiența, să mă arăt fix așa cum sunt, fără măști și fără farduri.  Uneori  veselă,  de cele mai multe ori tristă și amărâtă, alteori încruntată, obosită, îmbătrânită, risipită și când e cazul, exuberantă și fericită, ca în vremurile bune, când credeam că tot ce zboară se mănâncă.

Pe faceebook am cunoscut oameni diverși. Cu unii m-am și împrietenit.  Lor le urmăresc gândurile, bucuriile, tristețile, uneori dramele și sunt alături de ei atât cât pot, atât cât îmi permite timpul, empatia și buzunarul.

De pe facebook aflu informații care mă interesează, de la oameni  pe care-i prețuiesc și foarte rar de la oameni pe care-i disprețuiesc, pentru că nu vreau, să-mi pierd prețiosul meu timp, cu ei. Nu am nimic de câștigat, dacă mă afund în valurile lor de ură și ranchiună. Nu mai am vreme de pierdut, am altceva mai bun de făcut cu viața mea.

Tot pe faceebook, e adevărat, interacționez uneori cu oameni cu care nu am nimic in comun. Interacționez, în sensul că primesc floricelele și cafelele și salutările lor virtuale, chiar dacă eu nu-s din filmul ăla. Reușesc să-i ignor, fără ofensă, în niciuna dintre părți și nu am blocat decât foarte puține persoane, care deveneau agasante, cu inistențele lor.

Am scris acest text, cu gândul la un prieten, drag, care, deși are cont de facebook, rostește cu profund dispreț acest cuvânt, încercând să mă convingă că facebook-ul i-a tâmpit pe oameni, considerând că nimeni nu mai citește o carte din moment ce aproape toată lumea e ,,ocupată” cu postări de genul: ,,bună dimineața, te invit la o cafea!” .

Deși sunt conștientă că și eu pierd mult timp pe net și, în consecință, citesc mult mai puțin ca odinioară, evident, că nu sunt de acord cu el. Sunt convinsă că are dreptate, că persoanele respective nu pun mâna pe o carte nici măcar ca să o ștergă de praf, dar la fel de convinsă sunt, că și înainte de a descoperi facebook-ul, aveau aceeași atitudine față de lectură.

Eu rămân tot într-o relație, complicată, cu facebook-ul.

  1. 02.2018

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.