Sentimentele mele sunt in primul rand gorjenesti!

Profesorul gorjean Emanoil Ceauşu este prezent de 32 de ani pe două fronturi. În primul front luptă în UMF ,,Carol Davila’’ din Bucureşti pentru ca studenţii săi să fie cât mai bine pregătiţi, iar în cel de-al doilea front luptă la propriu cu bolile infecţioase întâlnite la pacienţii  săi din Clinica de Boli Infecţioase şi Tropicale “Dr.Victor Babeş”.

Din anul 1994 Emanoil Ceauşu este Doctor în Medicină şi de asemenea este membru în diverse asociaţii profesionale,dintre care amintim doar câteva:

  • Vicepreşedinte al Societăţii Române de Boli Infecţioase din anul 2000;
  • Preşedinte al Comisiei de Boli Infecţioase a Colegiului Medicilor din România din anul 2006; Secretar al Biroului Executiv al Consiliului Municipal al Colegiului Medicilor din Bucureşti,  din anul 2008
  • Membru al Comisiei de Boli Infecţioase a Ministerului Sănătăţii din 1997 şi Preşedinte al Comisiei în perioada 2002-2006;
  • Preşedinte al Comisiei de Avizare a Lucrărilor de Cercetare Ştiinţifică în cadrul Proiectelor de Cercetare de Excelenţă – CEEX – realizate de Spitalul „Dr.Victor Babeş”;
  • Membru în Comitetul Ştiinţific la 3 reviste medicale naţionale;

În drumurile mele prin spitalele bucureştene, cred că nu greşesc deloc dacă spun că Spitalul “Dr.Victor Babeş” este de departe cel mai modern, nu ştiu dacă acesta e cel mai potrivit cuvânt şi cel mai curat din ce am întâlnit până în prezent. În acest spital Profesorul Emanoil Ceauşu ocupă şi funcţia de director medical şi manager general.

În toţi aceşti ani medicul Emanoil Ceauşu a beneficiat pe deplin de  sprijinul şi înţelegerea familiei sale, al soţiei Mioara, medic la Secţia de nou- născuţi a Spitalului Cantacuzino şi al ficei, Lavinia astăzi absolvent de Drept.

 R.Gorjean cu rădăcini unde?

Sunt născut în Tg-Jiu. Mama este din Băleşti iar tata era de la Pocruia.

 R.Povestiţi-mi despre vremurile acelea.

Tatăl meu, medic fiind în Tg- Jiu, a fost trimis la un curs de specialziare la Bucureşti, ocazie cu care şi-a dat şi primariatul.  La Spitalul de Boli Infecţioase unde tata efectua cursul a venit o solicitare de la Ministeru Sănătăţii dacă doreşte, cineva să  meargă la Baia Mare pentru a dezvolta Spitalul de Boli Infecţioase. Tata fiind tânăr s-a oferit să meargă el. Aşa am ajuns la Baia-Mare. Eu aveam 3 ani pe atunci şi am rămas acolo până la 7 ani, când ni s-a făcut dor de Gorj. Din păcate nu mai erau posturi libere la Tg –Jiu. Tata a găsit un post la Drobeta Turnu Severin. Cum trena cu locuinţa a fost nevoit să locuiască vreme de un an în spital, eu şi sora mea mai mică Ligia, am rămas la bunica din partea tatei, la Pocruia, unde am făcut şi clasa I. Din clasa a II a am mers şi noi în Mehedinţi. Toate vacanţele însă le petreceam la Pocruia şi la Topeşti la o mătuşă a tatălui Constanţa Guţilă, căsătorită cu un profesor de matematică Gheorghe Guţilă. În timpul vacanţelor mai făceam şi matematică şi mergeam şi la Tg Jiu să vizităm rudele mamei, care fuseseră deportate în martie 1949 de la Băleşti la Tg-Jiu.

R.Cum ,,deportate’’?

Au avut aici domiciliu forţat şi nu aveau voie să se întoarcă acasă.

R.Dar nu le făcuseră un bine că-i mutaseră din Băleşti în Tg Jiu?

Când vin acasă la 1 noaptea,  te iau şi  te urcă forţat în camioane, şi din tot avutul,  ai voie, să iei doar câteva haine şi buletinul, parcă nu e prea bine. Tatăl mamei (mama mamei murise când mama avea 3 ani), bunicul mamei, unchii ei toţi cei care erau în Băleşti şi în Pârâul de Pipor din comuna Godineşti au fost luaţi şi duşi la miliţie în acea noapte. Le-a fost alicată pe buletin ştampila cu domiciliu obligatoriu şi apoi scoşi în stradă, fiecare să se descurce cum poate, fără dreptul de a se mai întoarce acasă unde totul era confiscat. Casa, lucruri din casă, pamânt, vite. Toti proprietarii de pământ din toată ţară au trăit această dramă. S-au adăpostit pe la rude şi-au găsit serviciu ca muncitori, cum a putut fiecare şi şi-au refăcut viaţa.

R. Ce s-a întâmplat cu bunurile familiei?

În Băleşti, în casa bunicilor mei, unde s-a născut şi a crescut mama mea a funcţionat gospodăria de partid, un IAS. După “revoluţie” IAS-ul a fost falimentat, ca să poată fii vândut pe bucăţele  cui trebuia.

O parte din proprietăţi le-am redobândit după 1989, iar pentru altele sunt încă în proces, cu diferite structuri ale statului român.

R. Într-adevăr o etapă neagră, dar haideţi să revenim la vremuri mai plăcute din copilăria dumnmeavoastră.

Aşa cum am amintit, clasa I am făcut-o la Pocruia, iar apoi din clasa a –II- a am urmat cursurile primare şi liceale la Şcoala Medie Mixtă nr.2, cum se numea pe atunci, în prezent Liceul Decebal, din Drobeta Turnu Severin.

R. Ce-a urmat mai departe?

Am terminat facultatea de Medicina Generală din Bucuresti, în anul 1973.

R.Şi aţi rămas în Bucureşti de atunci?

Nu. Am efectuat stagiatura timp de 3 ani în Mehedinţi, 2 ani în comuna Cuşmir şi un an în Drobeta Turnu Severin, ca medic de medicină generală.

În februarie 1978 am  intrarat prin concurs în învăţământul superior şi ulterior am parcurs toate treptele didactice, de la asistent universitar stagiar, până la profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Tot din februarie 1978 sunt  şi medic la Clinica de Boli Infecţioase şi Tropicale “Dr.Victor Babeş”   unde am promovat deasemenea toate treptele profesionale de la medic secundar de boli infectioase şi epidemiologie până la şef sectie, director medical şi manager general.

R.Aţi făcut o pasiune pentru bolile infecţioase sau aţi moştenit-o?

Mi-a şi plăcut, dar ştiam şi ce înseamnă această specialitate de la tatăl meu, care a fost tot medic de boli infectioase. Primii ani după terminarea facultăţii a lucrat la Tg-Jiu împreună cu doctorul  Constantin Lupescu,  şeful secţiei de boli infecţioase, unul din cei mai mari medici ai urbei de pe Jiu.

R.Dar ce sunt acelea ,,boli infectioase’’?

Boli produse de virusuri, bacterii,  paraziţi, sau fungi, boli acute, spectaculoase ca  mod de manifestare, cu evolutie rapidă, uneori imprevizibilă, meningite, septicemii, encefalite, pneumonii, enterocolite, hepatite virale acute şi cronice, şi multe alte infecţii. Boli dramatice pentru că induc suferinţe acute, deseori severe. Trebuie să  intervii rapid. Aici nu ai timp prea mult să aştepţi. Rapid trebuie pus diagnosticul, rapid trebuie instituit tratamentul.

R.Dar ,,boli tropicale’’, adică boli venite de la tropice?

Exact. Boli venite de la tropice. Sunt prezente la românii care merg în excursii sau lucrează în ţări din Asia, Africa, America Latină sau la locuitorii din aceste zone care vin în România. De exemplu acum avem un bolnav  internat cu malarie. Este un român care a venit de curând din Asia. În urmă cu câteva luni  am avut internată în spital o persoană care s-a îmbolnăvit de holeră în urma unei excursii efectuate tot în Asia.

R.Mai există şi azi astfel de boli?

Sunt destule. De exemplu, Leishmanioza viscerală, prezentă şi în Europa, în sudul Portugaliei şi al Spaniei. În ultimii ani am avut internaţi mai mulţi români care au lucrat  în aceste zone şi s-au îmbolnăvit. Este o afecţiune gravă care în lipsa unui diagnostic precoce şi a unui tratament adecvat evoluează totdeauna spre deces.

R.Cum arată o zi obişnuită a dumneavoastră?

De 3 ani sunt director medical al spitalului şi de un an şi jumătate ţin şi locul  managerului. La ora 8.00 este raportul de gardă.  Dupa raport mă ocup de partea administrativă. Apoi ca  şef de clinică pe linie de învăţământ, vizita la bolnavi, cursurile la studenti, şi din nou  problemele administrative, şi asta înseamnă orele 1700-1800, uneori şi 2000, cât este nevoie. Sunt multe de făcut într-un spital ca Victor Babeş care are  470 de paturi.

R.Vă simţiţi gorjean, mehedinţean, sau băimărean?

Băimărean aproape deloc, pentru că de acolo am doar vagi amintiri. Mă simt gorjean în primul rând. Sentimentele mele sunt în primul rând gorjeneşti. Am reusit sa recuperez o casă a bunicului de la Pârâul de Pripor pe care am refacut-o parţial . De 10 ani de când am recuperat-o vacanţele le petrec acolo. Mama are 85 de ani şi o mare parte a timpului, în special vara o petrece acolo. Când suntem plecaţi de casa nostră se ocupă familia Boncu,  vecinii noştri.

Acolo, la Pârâul de Pripor sunt foarte mulţi instrumentişti şi solişti vocali de muzică populară cunoscuţi în tot judetul.

Mă leagă pe lângă origine şi foarte multe amintiri legate de rudele mamei şi ale tatei. Am şi foarte mulţi colegi, de facultate  care lucrează în Gorj cu care întreţin relaţii foarte apropiate.

Intenţia mea este să ma retrag acolo la pensie.

R. Spuneţi-mi cum funcţionează legăturile şi nu mă refer doar la cele medicale, dintre dumneavoastră şi oamenii din judeţul natal.

Foarte multi gorjeni vin şi se internează aici. Nu există săptămână să nu avem un gorjean. Vin din proprie iniţiativă sau sunt trimişi  de medici. Ţin legătura cu medicii gorjeni din Bucureşti şi din Gorj. Unii mi-au fost colegi de facultate: doctorul Ion Alexoiu,  doamna doctor Lidia Florescu, doctorul Adonis Bălan de la chirurgie, doctorul Doru Fometescu, cu alţii am legături profesionale, alţi-mi sunt rude. Aici în Bucureşti suntem foarte mulţi medici gorjeni  profesorii Mihai Coculescu, Mircea Cinteză, Minerva Muraru, doctorul Marius Catană, Nicolae Jitea, Constantin Bălăeţ, Alexandru Mischie şi mulţi alţii

Un alt mod de a păstra legătura cu judeţul Gorj este acela că fac parte din  Ligia Culturală „Fiii Gorjului”. Împreună cu profesorul Vasile Bobocescu, un reputat istoric şi cu ziaristul Alexandru Păsărin avem în lucru câteva cărti. ,,Medici gorjeni’’ şi un ,,Dicţionar al personalităţilor gorjene’’, dintre care primul volum va apărea în câteva săptămâni.

R. Mă bucur mult că v-am întâlnit şi am aflat o poveste de viaţă. Vă doresc succes pe mai departe, în tot ce vă propuneţi să realizaţi.

Vă mulţumesc şi eu.

Comentarii

comentarii

Related posts

3 Thoughts to “Sentimentele mele sunt in primul rand gorjenesti!”

  1. Mihai

    "R.Dar nu le făcuseră un bine că-i mutaseră din Băleşti în Tg Jiu?" – intrebarea aceasta descalifica autorul/autoarea interviului!  Dezradacinarea si depersonalizarea este una din marile drame ale Romaniei. Aceste mutatii au schimbat poporul roman, creand artificial orase si distrugand comunitati intregi. Dupa cum poate a observat si autoarea acestor interviuri, majoritatea oamenilor de exceptie de-aici sunt de la tara, cum de altfel este majoritatea poporului roman.

    Satul romanesc a dat acesti oameni de exceptie, dar se pare ca autorul/autoarea este jenata de acest lucru…

  2. Nu cred ca o descalifica, pentru ca nu e calificata in deportarile de care nu se vorbea inainte de 1989.

  3. ovidiu croitoru

    S-o faci pe Beze bine, Ova sunt

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.