Pentru că mă provoci sa filosofez, iar vorbele mele sunt sărace, prefer să răspund cu vorbele lui Liiceanu :
„Așadar, ne naștem toți proști, dar depinde până la urmă de noi, să nu rămânem așa. Rezultă că rămânem proști dacă nu facem exerciții de deschidere a ochilor minții, dacă ne complăcem în confortul de a privi lumea de la fereastra prin care ne-am obișnuit s-o privim, dacă lăsăm gândirea să se sleiască, mulțumindu-ne doar cu o modestă exersare a capacității de înțelegere”.
Înțeleg că vrei să descifrezi care este sensul vieții văzut prin ochii prietenilor tăi, de aceea citez acest fragment din Amintirile lui Jung:
„Pe cât putem discerne, unicul sens al existenței umane este, să aprindă o lumină în tenebrele ființei ca atare”.
Și pentru că încercăm să vedem lumea cu ochii minții noastre și nu avem prea mult timp să ne aplecăm asupra sensului „existenței umane”, ne aruncăm în rutina vieții de zi cu zi sau cum spun eu în „moara timpului” care macină bucurii, tristeți, împliniri și vise ratate.
02.02.2021
