Cseke Attila este din decembrie 2012 Deputat în Parlamentul României, din partea UDMR.
Deşi este un politician tânăr, alegerea sa ca deputat nu e o întâmplare, ci o urmare firească a altor etape parcurse în timp şi anume:
- 2005 Ianuarie – 2008 decembrie, Secretar de stat, Secretariatul General al Guvernului;
- 2008 decembrie – 2012 decembrie, Senator, Senatul României;
- 2009 decembrie – 2011 august, Ministru, Ministerul Sănătăţii;
Cei care mi citesc interviurile mele cu siguranţă se vor întreba de ce fac un interviu cu un politician şi de etnie maghiară. Răspunsul e foarte simplu. Cseke Attila are o initiativă legislativă la care nu s-a gândit, sau dacă se vor fi gândit nu au avut curajul să o promoveze nici un alt parlamentar. Dacă această propunere va trece, eu unul din nenumăraţii ei beneficiari, fiindcă tot suntem în campanie electorală, promit să votez UDMR-ul pe viaţă.
Vă invit să-l cunoaştem pe Cseke Attila.
–V-aţi născut la Marghita, în judeţul Bihor? N-am fost niciodată în partea aceea de ţară, aşa că vă rog să-mi povestiţi puţin despre locurile natale.
– Ca orice persoană şi eu iubesc şi sunt mândru de localitatea natală. Marghita este un oraş cu 17.000 de locuitori, români, maghiari şi alte etnii, care trăiesc într-un climat exemplar de convieţuire. Este o localitate unde întâlneşti laolaltă toate cultele religioase, toate tradiţiile ardeleneşti, unde inclusiv bucatele culinare poartă un amestec specific de culturi, senzaţii şi arome.
– Dacă e atât de bine pe cât spuneţi în zonă trebuie să ajung şi eu, mai ales dacă veţi reuşi să fie votată propunerea legislativă care stă la baza acestui dialog. Până atunci să revenim, să ne îndreptăm spre copilărie şi să-mi spuneţi când eraţi mic, ce visaţi să deveniţi când veţi fi crescut, domnule deputat?
– Fotbalist.
– Fotbalist???
– Da. Tatăl meu a fost un fotbalist destul de bun, poate şi mai bun handbalist, era mai talentat pentru acest ultim sport, dar a iubit mai mult fotbalul. Cred că a fost şi visul lui să devin un fotbalist bun, aşa încât din momentul ”aşezării” mele pe picioare, de la vârsta de 2 ani, mingea de fotbal era nelipsită din casa noastră. Din păcate, aşteptările lui nu s-au încununat cu succes şi pe la 22 de ani m-am lăsat de practicarea sistematică a acestui sport atât de iubit.
– Aveţi regrete că nu aţi continuat?
– Sportul acesta m-a învăţat să înţeleg că de cele mai multe ori în viaţă trebuie să joci în echipă. De asemenea, foarte important mi se pare că practicarea sistematică a unui sport te învaţă să respecţi omul de lângă tine, că şi el, deşi îţi este adversar pe moment, este o persoană cu sentimente, cu familie şi cu dorinţa de a reuşi. Cred că cei care au făcut sau fac sport şi azi, privesc cu totul altfel un meci de fotbal, handbal, tenis, baschet sau alte sporturi. Poţi să fi ataşat pe viaţă de un sport, de un sportiv sau de un club, dar priveşti oarecum cu detaşare şi respect faţă de sportivi, ştiind că toţi doresc să învingă şi că nu se poate ca întotdeauna cel pe care îl susţii să câştige.
– Bun, înţeleg cum a stat treaba cu fotbalul, dar dacă sunteţi astăzi unde sunteţi cu siguranţă v-aţi ţinut şi de şcoală. Vă rog să-mi daţi câteva detalii despre şcolile urmate.
– Şcoala primară şi liceul le-am urmat şi absolvit în localitatea natală, apoi am urmat cursurile Universităţii din Oradea, Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Specializarea Drept, alegându-mi astfel profesia de jurist. Este un domeniu dinamic, care nu-ţi dă timp să te plictiseşti sau să activez în această profesie doar din ceea ce ai acumulat de-a-lungul carierei. Legislaţia unei ţări e în continuă mişcare, trebuie să fi la curent cu schimbările ca să faci faţă. E interesant, îmi place.
– Aţi profesat ca jurist?
– Poate şansa mea a fost să lucrez în acest domeniu în cadrul administraţiei publice, la Consiliul Judeţean Bihor. M-a ajutat foarte mult perioada de acolo.
– Când aţi intrat în politică şi la sugestia cui?
– În politică am intrat pe nevăzute, ca să spun aşa. Nu mi-am propus acest lucru, nu a fost un vis de al meu de a intra în sfera politică. Pur şi simplu, activitatea mea profesională şi administrativă m-a împins şi înspre acest domeniu. Probabil a contribuit şi o anumită predispoziţie a mea pentru participarea în sfera publică.
– Fiind un politician tânăr, pot să vă întreb dacă aveţi un model de politician, dacă vă doriţi să deveniţi asemeni lui/ei?
– Nu m-am gândit şi nu m-am ghidat după un anume politician, dar dacă vreţi să amintesc două personalităţi politice cu viaţă şi principii demne de urmat, atunci aceştia sunt Markó Béla şi Corneliu Coposu.
– În Ungaria mergeţi des?
– Trăind într-o zonă de graniţă, contactele oficiale şi de familie cu autorităţi şi persoane din Ungaria, sunt destul de dese pentru cetăţenii din judeţul Bihor. Sunt foarte multe lucruri pe care le avem în comun, de la proiecte transfrontaliere comune, foarte însemnate şi cu reale beneficii în ultimii 7 ani, până la relaţii de familie şi prietenii fireşti între oameni.
– V-aţi simţit vreodată maghiar în România şi român în Ungaria?
– Eu sunt, alături de alţi 1,3 milioane de persoane din România, cetăţean român, de naţionalitate maghiară. Nu am să renunţ niciodată la originile mele, aşa cum nici o altă persoană nu trebuie să facă acest lucru. Naţionalitatea şi limba maternă nu ţi-o câştigi, ci o primeşti de la părinţii tăi şi sunt elemente la care nu poţi şi nu ai voie să renunţi în viaţă. Atitudinile pe care le invocaţi sunt câteodată prezente şi invocate cu un anumit sens negativ, dar ele trebuiesc ignorate, pentru că a fi maghiar sau român sau de orice altă etnie trebuie să fie o mândrie pentru fiecare. Fiecare persoană şi naţionalitate are valoarea ei şi a contribuit şi contribuie la crearea unor valori specifice întregii ţări.
– Ideea realizării acestui interviu mi-a venit la începutul anului, în momentul în care am aflat că aveţi o iniţiativă legislativa prin care românii cu credite ipotecare luate în valută ar putea să le convertească în moneda naţională, la cursul valutar de la data contractării creditului. Nu vă ascund că dacă această iniţiativă ar fi fost aprobată pentru mine ar fi o mare fericire, dar suntem în octombrie, mai există speranţe că ar putea trece această iniţiativă?
– Cum spune acea vorbă veche: ”speranţa moare ultima”, eu cred în acest proiect legislativ, pentru că este o modalitate concretă de a ajuta pe cei aflaţi în dificultate. Creşterea bruscă a cursului valutar nu ar trebui să fie suportată doar de către cetăţeni, în calitate de consumatori, ci şi băncile ar trebui să îşi asume riscul modificării cursului, care a determinat o dublare sau chiar mai mult a ratelor ce trebuiesc achitate azi de către mulţi consumatori cu contracte de credit încheiate mai ales în perioada 2007-2009. Dacă vrem să îi ajutăm pe aceşti oameni, atunci soluţia este adoptarea acestei propuneri legislative de către camera decizională a Parlamentului, Camera Deputaţilor. Voi susţine în continuare acest proiect care ar soluţiona şi ar uşura viaţa multor cetăţeni români.
– Eu sunt unul dintre aceşti cetăţeni aşa că vă mulţumesc în numele tuturor, că măcar încercaţi. Vă multumesc şi pentru faptul că v-aţi făcut timp să facem acest interviu şi vă doresc succes în tot ce veţi alege să faceţi pe mai departe.
– Vă mulţumesc şi eu pentru întrebări şi urări.
Maria Băcescu
29.10.2014
