Dar dacă contează?

maria bacescu

De pe vremea lui Ceaușescu am o singură amintire legată de alegeri. Probabil eram încă în școala generală, în comuna Mușetești, când, în curtea primăriei, pe niște panouri de afișaj, au apărut câteva fotografii. Bănuiesc că erau candidații la primăriile din tot județul. M-a marcat și am reținut acel panou, pentru că, din aproximativ 60 de comune ale județului, doar în două dintre ele erau candidate femei, în rest bărbați pe toată linia. Vă dați seama cam cum stăteam cu egalitatea de șanse și mulți plâng după vremurile acelea…

Read More

Să sfințesc locul!

Deziderat, aspirație, năzuință, scop în viață! Poate că nu ăsta a fost dintotdeauna scopul meu în viață. Cu siguranță că nu mi l-am descoperit din prima. În copilărie nu știam cum să mă dau mai repede peste cap să–mi termin temele, singurele sarcini ale unui copil ținut în puf. Am avut o copilărie foarte fericită, asta se vede prin toți porii mei și chiar dacă după aceea, când am ieșit în lumea reală, adaptarea a fost pe alocuri traumatizantă, le sunt recunoscătoare părinților mei pentru tot. Revenind la oile noastre,…

Read More

Nu sunt suficient de liberă!

Dacă am interacționat vreodată, în viața reală sau în cea virtuală, știți deja aproape totul despre mine. Sunt spontană, volubilă, sunt prea directă în exprimare și dau totul din casă fără nicio remușcare. Coafeza mea îmi spunea, despre o clientă a ei, că de fiecare dată când ajunge la salon e deschisă, curioasă și mereu gata să recurgă la stiluri îndrăznețe și excentrice. La fel sunt și eu, dar nu doar când ajung la coafură, unde e greu spre imposibil, să mai faci minuni din rara mea podoabă capilară. Vorbesc…

Read More

Spectator la propria-mi viață!

Viața mea ca un spectacol! Actele se succed pe rând: acțiune ori plictiseală, veselie ori tristețe, comedie ori dramă. Dacă trăiesc o întâmplare fericită, e simplu! Toate-s bune și frumoase. Pot crede că lumea e a mea, că merit tot ce primesc, că mi se cuvine, că am făcut eu, cândva, ceva bun, că am făcut ceva bine, să fiu astfel răsplătită. Asta mă încarcă, îmi dă oxigen pentru încercările viitoare. Ăsta e momentul în care mi se spune și uneori încep să și cred, că mie nimic nu-mi stă…

Read More

8 septembrie 2018 – Intâlnirea Fiilor Comunei Mușetești

În data de 8 septembrie 2018, la inițiativa domnului Profesor, Ion Cochină, de la Academia de Studii Economice București, prin strădania dumnealui și a unui grup restrâns de voluntari, am reușit să facem să prindă contur, după știința mea, prima reîntâlnire a Fiilor comunei Mușetești. Câteva impresii la cald. Eu am absolvit Școala Generală acum 38 de ani. De atunci am trecut pe drum, pe stradă, de mii de ori. Uneori am mai și intrat în clădirea din față, în Primărie, la o cununie civilă, la o votare, când încă…

Read More

Mihaela!

Ce bine e să ai prieteni! Mihaela e o prietenă adevărată, delicată și dedicată! Ne știm de cîțiva ani. Peste 10. Nu ne-am plăcut de la început. Eu o credeam distantă, de o politețe studiată și chiar înfumurată, iar ea, la rândul ei, nu mă vedea pe mine, în nici într-un caz, în culori pastelate. Ne despărțeau ani buni, în sensul că ea e mult mai tânără, ne despărțeau experiențe, pasiuni, atitudini de cele mai multe ori divergente față de aproape tot ce ne înconjura. Ne-am contrazis, ne-am contrat și…

Read More

Facebook-ul si eu!

Suntem intr-o relatie de câtiva ani!  Cel putin 8, că tocmai ne-a aniversat prietenia cu Ade. Plictiseala n-a pus, încă, stăpânire pe mine. Poate și pentru  că sunt dependentă de el. Și totusi, deși complicată, relația noastră este cât se poate de deschisă. Oricine intră și iese când vrea fără vreo invitație, fără niciun regret sau vreo obligație. Pe toți pereții sunt multe din gândurile mele și tot acolo sunt, fără număr, fotografiile mele. Nu mi-e teamă de nimeni și de nimic! Am curajul și poate inconștiența, să mă arăt…

Read More

Boboteaza

Când mă gândesc la sărbătoarea Bobotezei din copilărie,  gândul mă duce instantaneu la gerul  năprasnic de crăpau pietrele și evident la obiceiul de a-mi pune busuiocul sub pernă, pentru a-mi visa  ursitul. Recunosc că am repetat acest gest de mai multe ori. O făceam și din naivitate, dar cel mai mult din amuzament.  Oricum,  la trezire, în dimineața Bobotezei făceam eforturi să-mi amintesc dacă visasem pe cineva. Uneori  îmi aminteam, alteori nu. Uneori îmi plăcea ce–mi aminteam, alteori nu. Evident, nu mă mai gândeam la cine-mi apăruse în vis și…

Read More

Există viață după Duolingo!

Am descoperit aplicația Duolingo pe la începutul anului. Mulțumesc Andreea Ionescu! Sunt o fire generoasă. Zic eu. Nu păstrez nimic doar pentru mine. Văzut, plăcut, distribuit. Primul care a făcut cunoștință cu aplicația, a fost bărbatul meu, apoi copiii (care n-aveau, momentan, nevoie de ea, dar au fost bucuroși că au găsit un nou prilej să mă ironizeze, că o să mă plictisesc și mă voi lăsa păgubașă imediat), apoi soră –mea, apoi fel și fel de prieteni. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Orice moment de respiro…

Read More

Să scriu? Să nu scriu?

Băieții mei tot încearcă să mă educe, să mă strunească (da, ei pe mine!), amintindu-mi  deseori că dacă nu am ceva bun să le spun, mai bine să tac. Și dacă, în discuțiile noastre aud replica asta destul de des, înseamnă că evidențiez prea puțin atitudinile lor amabile, decente, cuviincioase în detrimentul altor acțiuni contrare. Pentru că sunt întru totul de acord cu sfatul lor, cred și nădăjduiesc că în afara casei, reușesc mai bine să-mi înfrânez pornirile și de aceea spun tot mai rar ce gândesc. Există însă un…

Read More