”Binefacerile covidării”

N-am dat de ele! Încercam doar sa fac haz de necaz. Ce binefaceri să găsești, când, la propriu și la figurat, devii total scos din uz?

Nu m-am apucat să  scriu aceste rânduri,  să mă văicăresc,  să mă plâng, cât mă țin glandele, ci să consemnez un fapt îngrijorător de care am devenit conștientă abia acum, după 23 de zile, de la primul simptom de infectare cu COVID 19.

Mă știți. Îl moștenesc pe tatăl meu și am o memorie fantastică. Pot reproduce până  în cele mai mici detalii, întâmplări, fapte, discuții în care am fost, odinioară, parte. Odinioară ține de la 3 ani (cea- mai  bătrână, vie amintire, de când s-a născut soră-mea) și până în zilele noastre, adică mai bine de 50 de ani. Deși în viața mea e cel mai adesea dezordine,  rafturile minții mele sunt perfect ordonate.  Nu fac eforturi pentru asta. În niciunul dintre sensuri. Pur și simplu așa sunt plămădită. O fi uitarea scrisă în legile omenești, dar eu am lipsit la acea lecție.

Mai am încă 3 zile de izolare. M-am destăinuit. În toată perioada asta m-am ocupat cel mai mult cu cărțile și cu filmele.  Unele m-au captivat din prima, altele le-am mai amânat, pentru că nu le-am făcut față. Vorbesc de cărți. Filmele, la fel. Unele bune, altele niște porcării, lungește-mi doamne zilele…

Aseară am urmărit filmul ”22 iunie. Mi-a plăcut, dar pot să vi-l recomand, doar acelora care știți că aveți nervii tari. Pe ai mei i-a zdruncinat serios.

Cu două seri în urmă am urmărit filmul ”Departe de lumea dezlănțuită”. Mi-a plăcut și acesta. Acum urmează felicitările, masa și dansul.  Sunt  doar 36 de ore de când l-am văzut și sunt 3 ore de când am constatat că nu-mi aduc aminte de absolut nimic din film. Nu acțiune, nu poveste, nu actori. Un chip angelic blond îmi stăruie pe undeva printr-un colț al minții, zărit pe fotografia de început. De fapt e greșit ”chip”, nu-mi amintesc fața, doar pletele blonde și nu mai sunt sigură nici de asta.

Percep pierderea memoriei la fel cu pierderea gustului și –a mirosului. La început nu ești conștient că le-ai pierdut.

Când mi-am dat seama, am întrerupt tot ce făceam și-am încercat, obsedant, să-mi amintesc orice amănunt, o frântură de poveste,  o imagine, vreunul din actori, doar filmul îmi plăcuse. Degeaba! Tabula rasa!

Sigur, nimic nu mă împiedică să pornesc televizorul să mi-l readuc din nou în minte, într-un final voi face și asta, dar până atunci o să mă străduiesc să-mi amintesc și să mă observ.

Ferice de cei ce au scăpat de infectare.

Voi reveni  când voi avea cu ce!

23.01.2021

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.