ANTOANETA și MARIAN

Când cineva mă oprește pe stradă sau îmi bate la ușă să-mi prezinte un caz social, primul impuls este să-mi văd de drum. N-am fost dintotdeauna așa. De pildă, când am venit în București, mă opream și dădeam, câte ceva, tuturor celor întâlniți, plasați în fel și fel de locuri strategice din drumurile mele. Însă, când am văzut că-i găsesc, zilnic, tot acolo, că ei merg, la întins mâna, ca la serviciu și gândindu-mă că e foarte posibil ca banii  să nu rămână la ei, ci la cei care-i trimit, am  refuzat să o mai fac. Mă simt rău când constat că se poate pune semnul egal între bunătatea și prostia mea.

Acum, îmi încerc și eu norocul, făcând același lucru, vin să vă întind mâna.

Nu cunosc personal familia pentru care vin să  vă cer ajutorul și poate că nici n-o voi cunoaște vreodată, dar omul care mi-a prezentat povestea lor, Gigi VERDUNCĂ, pentru mine, prezintă toate garanțiile din lume, că povestea e adevărată, că nu este o făcătură pentru stors bani.

Povestea e simplă.

În data de 09.09.2008, în familia  Antoanetei și a lui Ionel IORDACHE, din România, județul Călărași, orașul Călărași, se naște un băiat, Marian – Ionel cu grave probleme de sănătate.

Citez dintr-un document care mi-a fost trimis:

– Retard mintal sever;

-Tetrapareză spastică;

– Epilepsie.

Când Marian avea doi ani, părinții lui, de comun acord, au decis să divorțeze, urmând ca băiatul  să rămână în grija mamei lui, într-o garsoniera de 11 metri pătrați,  situată la etajul 4, al unui bloc, fără lift, din Călărași.  Acea garsonieră aparține tatălui copilului, bunicul patern și acesta i-a lăsat să locuiască în continuare acolo.

Antoaneta a fost  înfiată la vârsta de 5 ani,  imediat după ce mama ei naturală a murit. Părinții adoptivi îi lăsaseră moștenire o casă.  

În urmă cu doi ani, când Marian împlinise 12 ani, deoarece copilul crescuse și devenise tot mai greu să-l urce și să-l coboare, zilnic, în brațe, patru etaje,  mama sa a luat hotărârea să se mute  în casa primită moștenire.

Casa, despre care este vorba, este cea în care, la 11 noiembrie 1933, s-a născut actorul Ștefan BĂNICĂ. Există pe unul din pereți o plăcuță care indică asta. Între timp această casă fusese locuită de mai mulți chiriași, care reușiseră să o devasteze, să o aducă într-o stare jalnică în care nu se mai putea locui. Neavând altă alternativă Antoaneta și Marian s-au mutat și în aceste condiții. Tot ce-a putut mama să facă, a fost curățenia după chiriașii, și să-și amenajeze o cameră în care să poată dormi împreună. Nu poate să facă mai mult, deoarece singura lor sursă de venit este cea de însoțitor la care se adaugă alocația copilului.

Anul trecut cineva cu suflet mare, cunoscându-le situația, le-au montat două geamuri și două uși termopan.

Schimbându-și domiciliul, de la garsonieră la casă, a fost nevoie de o anchetă socială din partea primăriei. Văzând condițiile pe care un copil cu probleme grave de sănătate trebuie să le îndure, cei care au făcut ancheta socială au hotărât să-i ofere un ajutor social constând în amenajarea unei camere și a unei băi. Acest ajutor încă nu a venit.

 Având în vedere starea lui de sănătate Marian nu a mers nici o zi la școală. Nu poate vorbi, doar mama lui îl înțelege. Totuși, înțeleg că, citește și scrie fără greșeli. Are lângă el, tot timpul, 5 tablete. Ține legătura cu alți copii pe toate rețelele de socializare.

Poate ajutorul autorităților va veni sau nu va veni niciodată, dar noi ceilalți, oamenii care am aflat povestea lor, putem încerca să facem în așa fel încât să le fie un pic mai bine.

Eventualele donații vor merge direct în contul mamei:

Antoaneta GHERGHINA

RO95 BUCU 2341 0375 6186 2RON

ALPHA BANK ROMÂNIA

Sucursala CĂLĂRAȘI

11.12.2022

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.