La doar 15 ani, în clasa a IX a, Andreea Medar obţinea premiul I la un concurs organizat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), pentru un eseu tulburator intilulat ,,Dreptul la copilarie” (Medar_Andreea.pdf) şi tot premiul I la „Concursul Naţional de Eseuri Theodor Aman” de la Craiova.
La 16 ani devine membru al Consiliului Consultativ al Elevilor şi Coordonator Judeţean „SPUNE!”
Anul acesta Andreea a absolvit Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Constantin Brăiloiu, din Târgu-Jiu”, secţia pictură şi a fost admisă prima, cu media 9,56 la Facultatea de Arte Plastice şi Design din Timişoara, secţia pictură .
Visul Andreei este să ajungă o pictoriţă profesionistă. Fără a avea pretenţia că m-aş pricepe la artă, pot însă spune cu mâna pe inimă, că dacă-i priveşti picturile nu poţi să nu te emoţionezi şi să nu simţi că împlinirea visului ei e pe aproape.
– A existat un concurs la care să participi şi să te clasezi mai jos de locul I?
– Am participat la mai multe concursuri naţionale, însă doar la trei dintre acestea am luat locul I.
– Ce ştiai tu despre viaţă la 15 ani, ce nedreptăţi te revoltaseră de ai reuşit să scrii acel tulburător eseu – ,,Dreptul la copilărie”-, care te-a ridicat deasupra tuturor?
– Am decis să particip la acel concurs, întrucât mi-a plăcut tema şi am vrut să-mi exprim opinia cu privire la discriminarea tinerilor fără posibilităţi materiale. Am întâlnit nenumărate cazuri de astfel de copii şi am creat un personaj reprezentativ al acestei clase sociale.
– Cum ai fost răsplătită pentru acest premiu?
– Împlinirea sufletească a fost pentru mine cea mai mare răsplată, deoarece am primit dovada că frământările mele interioare nu au fost tratate cu indiferenţă. Ca premiu am primit diverse obiecte (o cameră digitală, un computer), însă premiul «surpriză» a fost cel care m-a impresionat – excursia la Strasbourg, Franţa.
– Ce s-a întâmplat la Strasbourg? Ai întâlnit şi alţi copii cu preocupări similare?
– La Strasbourg am vizitat Parlamentul European, alături de câştigătorii concursului «Floare de colţ», organizat pentru copiii din instituţii; astfel mi-am făcut noi prieteni, din toate colţurile ţării, cu diverse preocupări şi pasiuni în vaste domenii, întrucât acel concurs avea o gamă variată de secţiuni.
– Cum te-au privit colegii şi profesorii tăi după această performanţă?
– Atât cadrele didactice cât şi colegii m-au încurajat să-mi urmez visul. Schimbările nu au fost foarte mari, doar aşteptările de la aceştia m-au motivat să dedic mai mult timp studiului.
– Ai devenit cunoscută când ai obţinut premiul I la un concurs de eseuri şi totuşi ai ales pictura? Sau pictura te-a ales pe tine?
– Am ales pictura deoarece încă de la vârste fragede mi-a plăcut să pictez şi să desenez. În clasa primară am câştigat un concurs naţional de pictură. În acea perioadă doamna profesor Loreta Nicolcea era cea care îmi îndruma paşii. Tot dânsa mi-a încurajat părinţii să aibă încredere în visul meu şi astfel mi-am urmat chemarea.
– Părinţii vroiau să te îndrepţi spre altceva ?
Iniţial părinţii nu au vrut să urmez un astfel de liceu, dar treptat au câştigat încredere în mine şi au realizat că pictura este chemarea mea.
– Ce activităţi ai susţinut ca membru al Consiliului Consultativ al Elevilor şi Coordonator Judeţean „SPUNE!”?
– Ca membru al Consiliului Consultativ al Elevilor, am realizat diverse activităţi la nivelul liceului: am organizat şedinţe periodice cu reprezentanţii tuturor claselor şi cu domnii profesori, am organizat expoziţii, concursuri şi altele.
Funcţia de Coordonator Judeţean ,,SPUNE!” a implicat multă responsabilitate întrucât am participat la Şcoala de vară 2006 ,,Drepturile Copilului”, Conferinţa Naţională „SPUNE!” – Bucureşti, Şcoala de iarnă – Moeciu de Sus, iar prin activităţile desfăşurate la nivel judeţean am contribuit la pregătirea unui Raport al copiilor, care a fost inclus în Raportul de ţară al României, pe care Guvernul l-a înaintat către Comitetul ONU de la Geneva în toamna anului 2007.
La nivel judeţean am organizat: Concursul Judeţean de Pictură şi Eseuri „CĂTĂLIN HAIDĂU” şi un carnaval care a avut ca scop dezvoltarea unor relaţii de dialog între copiii cu dizabilităţi şi elevii de liceu.
– Cine ti-a stat aproape în aceşti anii de căutări?
– În toţi aceşti ani i-am avut alături pe domnii profesori de pictură şi desen, domnul Paul Popescu şi domnul Vasile Fuiorea, dar în aceeaşi măsură m-a susţinut şi domnul profesor de pictură Florin Isuf.
– Ai fost admisă prima la Facultatea de Arte Plastice şi Design. Ai ales să te dedici în viitor exclusiv picturii, sau îţi mai poţi permite şi alte preocupări?
– Momentan îmi dedic tot timpul pentru a-mi împlini visul, acela de a deveni o pictoriţă profesionistă, dar în viitor îmi voi găsi timp pentru a studia şi alte ramuri similare, cum ar fi designul interior.
– Mulţumesc pentru interviu. Felicitări părinţilor tăi că ţi-au dat voie să-ţi urmezi chemarea, felicitări profesorilor tăi care te-au descoperit şi modelat! Te rog să adresezi în final un gând gorjenilor.
– Vă mulţumesc şi eu.Vă urez din suflet să preţuiţi arta pentru că, aşa cum spunea şi marele Constantin Brâncuşi: „Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari”.
