Cu drag, fostei mele eleve Maria DOGARU
Ca să răspund la această întrebare, trebuie să știu mai întâi ce este viața.
Unii zic că viața e un fulger între două tunete.
Eu, o dâră de dor fierbinte aruncat la întâmplare în Univers, m-am întrupat din murmur de izvoare, din freamătul pădurii și din parfumul florilor de prin alei într-o zi din primăvara anului 1942, ca să aduc în suflete lumină și furtună, liniște și disperare, speranță și deznădejde ca, ajungând, la această venerabilă vârstă, să pot spune că viața e o croazieră pe care nu o poți face decât o singură dată.
Fiecare vârstă este o escală de unde omul își ia bagajul de cunoștințe, necazuri și bucurii care îi sunt hărăzite. La fiecare escală, să ții minte, că niciodată nu o să mai treci pe acolo și mai ales, să nu uiți că viața este singurul lucru de care nu ne săturăm niciodată.
Eu cred că locul nașterii își pune o amprentă puternică asupra noastră. Energia lui îți curge prin vene toată viața, devine a ta, într-un mod subtil și special și nu te mai părăsește niciodată, indiferent pe unde te vor purta pașii, căci omul este ca o frunză în vânt. Soarta omului este vântul omului, care îl bate încolo și încoace până își găsește locul.
Când soarta a vrut AȘA să fie, degeaba încerci să faci ALTFEL.
Locul ți-l găsești învățând și muncind căci învățătura la om este comoară și munca, cheia ei.
Păzește bine cheia, ca să nu pierzi comoara.
Învățătura îți dă lumină, dar nu te înalță decât prin caracter.
În acțiune nu piere cel care e hotărât și curajos. Mai degrabă cel care șovăie, lașul.
Să nu așteptăm evenimentele.
Nu să ai evenimente ca să acționezi, ci să acționezi ca să nu ai evenimente, să știi să îmbătrânești, să fii tânăr până la capăt.
Fiind ființe sociale, oamenilor le fac mai multă plăcere lucrurile trăite în grup. Până și simpla prezență a familiei și a prietenilor ne face să ne simțim mai vioi, mai motivați și mai fericiți.
În căminul luminat de flacăra unei iubiri care dăruiește, care sprijină, care trăiește pentru cei dragi, toate talazurile vieții se sparg de pragul casei, deci merită o clipă de fericire furată vieții care trece, că viața e deșertăciune și mască a prefăcătoriei.
Buna-cuviință pe buze și mâna la pălărie nu costă nimic și sunt bune și frumoase oricând.
Dăruiește semenilor tăi –chiar și celor necunoscuți- măcar zâmbetul de toate zilele.
Ceea ce am învățat încă o dată în această perioadă a pandemiei a fost ,,Carpe Diem”! Trăiește clipa, bucură-te ce ai, uită ce nu ai putut avea.
Cred că este nevoie să medităm mai sincer la rolul nostru pe acest pământ.
Să ne fie mai clar că nu stăpânim lumea, abia stăm cu chirie în ea.
Ne mai trebuie un strop de umilință, o doză de înțelegere a celuilalt, un plus de dragoste și de seninătate, o nuanță consistentă de altruism.
Universul e plin de taine, pe care, depinde doar de noi să le vedem și să le înțelegem cu adevărat.
Iarba, copacii, apa, pietrele, florile toate pot fi transformate în evenimente.
Oprește-te omule din goana nebună a zilei și privește-le cu atenție! Cu un preț așa de neînsemnat, existența va avea un alt sens pentru tine.
Chemați sufletul să fie de față când vă strângeți copilul în brațe, când vă mângâiați părinții pe creștet, când îmbrățișați un prieten sau un iubit.
Participați la gesturile pe care le faceți!
Nu vă grăbiți.
Așteptați să crească din ele emoția și veți fi cu adevărat fericiți căci nimic nu este mai trist și mai chinuitor decât o bătrânețe roasă de păreri de rău.
09.02.2021
