Am 55 de ani și 67 de kilograme!

Culmea! N-am nicio tendință, nicio intenție să-mi ascund anii, dar mi-ar cam da prin gând să-mi ascund kilogramele. Să spun, că am ceva mai puține. Nu cu mult, cu 2-3 kilograme aș fi mulțumită. Anapoda pornire! Dar cum mi-aș fura singură căciula, am ales să nu mint. Dacă sunt conștientă că le am, că sunt ale mele, poate voi și încerca într-o zi, să mă scutur de ele. Doar ”poate”, nu e o prioritate.

Cum sunt, cum mă văd la 55 de ani

Oficial îmi merge bine, vorba cântecului. Neoficial mi-e dor de tine, de tine, de tine și de mine ce-a de odinioară. Anii zboară tiptil, pe vârfuri, râzând de mine când în tăcere (încă mă simt bine), când în hohote (mă sperii, uneori, când mă privesc în oglindă sau când mă lovesc, pe nepusă masă, tot felul de dureri noi, mai mult sau mai puțin suportabile).

Din fericire sunt mai dese momentele în care încă mă simt bine în pielea mea și în trupul meu. Așa că nimeni și nimic nu mă oprește, în nicio circumstanță, să disec mai mereu firul în patru și să mă bucur de faptul că gândurile rezultate încă n-au reușit să-mi brăzdeze fruntea. E, evident, o mică victorie temporară, pe care o datorez bunelor mele gene. Dar, ce să vezi? Tot lor, genelor, le datorez  cearcănele tot mai adânci din jurul ochilor mei frumoși. Nu-mi place de ele, de cearcăne, dar n-am de gând nici să le umplu, nici să le scot. N-am nimic de comentat la adresa persoanelor care fac asta, doar că eu nu sunt din acel film. Sigur, vreau să beneficiez de cuceririle științei, îmi pun dinți noi, îmi pun ochi noi, vreau să mă vaccinez, vreau să trăiesc, vreau să rămân vie în toate sensurile, dar încă nu simt nevoia, să mă înfrumusețez.

Accept că îmbătrânesc.

Încerc să percep îmbătrânirea ca pe o călătorie spre mine însămi, dar și ca pe o nouă formă de libertate. Sigur cu libertatea mea, n-am în niciun caz de gând, să ți-o încalc pe a ta. Niciodată n-am avut această intenție și nu o voi avea nici în viitor. Teritoriile sunt perfect delimitate. Dar nu-ți voi mai permite, ca tu să o încalci pe a mea. Nu voi mai da totul din mine până la epuizare, să fie totul bine, să-ți fie bine și ție și ție și ție, că eu sunt puternică. Să nu te mai culci pe această ureche! Sunt puternică, dar nu mai am de gând să mă risipesc, să mă străduiesc să plac tuturor. O să mă concentrez strict pe ce rămâne important pentru mine și pentru oamenii care contează. Ai toate motivele și tot dreptul să nu mă placi!

Planuri

Am 55 de ani și am de gând să adaug la atitudine, la prestanță, la determinare tot ceea ce pierd în  maleabilitate, în farmec (voi fi avut și eu…) și în grație. Nu-mi sta în cale!

Am 55 de ani si trebuie să-mi văd, până la capăt, de visurile mele!

06.12.2020

Comentarii

comentarii

Related posts

2 Thoughts to “Am 55 de ani și 67 de kilograme!”

  1. mihaela bildea

    Maria, pentru mine esti perfecta, nu trebuie sa te straduiesti sa ma convingi ca nu este asa.

    1. Mulțumesc, draga mea! Noi știm că nu exista perfecțiune, dar mi-a făcut plăcere să-ți citesc comentariul.

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.