Așa și!
Pe cine ar purea interesa acest subiect banal?
În loc să mă concentrez să scriu (fac) frumos, să mă agăț de subiecte interesante, arzătoare, eu vin cu astfel de baliverne, cu care o să-mi pulverizez și bruma de cititori, adunați cu multă trudă și risipă de energie.
E duminică, 29 ianuarie 2017, sunt bine, sunt destinsă, sunt fericită, deseară merg din nou la teatru, așadar îmi permit luxul să trăncănesc pe aici, asumându-mi, cu bună știință, orice risc decurge din această postare, fără cap și fără coadă.
Azi am, așa cum deja v-am spus, 51 de ani și aproape 70 de kilograme și mă aflu în cea de-a zecea zi de dietă minune, a Ancăi Bejan, respectată de bună voie și nesilită de nimeni și de nimic, întocmai, ca la carte.
Dieta minune nu e tocmai o dietă în sensul și înțelesul strict al cuvântului: (dexonline.ro/definitie/dietă: Regim alimentar care elimină sau limitează consumul unor alimente sau băuturi în scop profilactic sau terapeut).
Dieta minune e mai mult un stil de viață, pe care-l cunoaște mai toată lumea și nu-l respectă mai nimeni.
De felul meu, eu nu sunt deloc disciplinată, ba din contră, mă aflu în tabăra celor care spun și susțin că regulile sunt făcute ca să fie încălcate.
De data asta însă cred altfel, sunt pregătită să respect aceste reguli, o perioadă cât mai lungă de timp, ca șă nu mă hazardez, să spun chiar de la început, că mi-aș dori să o respect pe viață.
Ne regăsim tot aici, vorbesc cu care vor mai rămâne cu mine, peste fix un an, să vedem dacă m-am ținut de cuvânt și care sunt rezultatele și proporțiile.
