Le doresc gorjenilor sa le mearga bine si sa fie mai buni!

Jurnalistul gorjean Alexandru Păsărin a împlinit la începutul acestei săptămâni 75 de ani, dintre care mai bine de o jumătate de veac i-a petrecut  trudind la prestigioasa Revistă  Flacăra.
În paralel, vreme de aproape 35 de ani, a fost şi este sufletul Ligii Culturale ,,Fiii Gorjului”, cea care promovează continuarea şi dezvoltarea tradiţiilor cultural-ştiinţifice ale judeţului Gorj şi ale Olteniei, în ţară şi peste hotare.
Este căsătorit de 42 de ani cu Stana (proiectant hidro). Simona, fiica lor şi soţul ei Lucian lucrează în centrala BCR şi au un băiat Tudor Ştefan, de 4 ani, de care sunt toţi foarte mândri.

– Din care parte a Gorjului veniţi?
– Sunt originar din satul Strâmba-Jiu, situat pe partea dreaptă  a Jiului, care înainte era comună, dar după ce s-a construit termocentrala de la Turceni a fost desfiinţată  şi trecută ca sat al Turceniului, pentru că trebuia să îmbunătăţească puterea economică a comunei Turceni, care acum e oraş.

– În ce şcoli v-aţi format?
– Am făcut şcoală generală şi gimnaziul în comună, după care am făcut Şcoala Tehnică de cooperaţie, fost Liceul Comercial I.C. Brătianu din Haţeg.

– Cum aţi ajuns acolo?
– Noi eram acasă 8 copii, 5 băieţi şi 3 fete, cu părinţii şi bunicii ne aşezam 12 la masă odată. Eu mi-am dorit să fac Şcoala Normală, dar o condiţie obligatorie pentru a da admiterea la această şcoală era să ai vioară şi vioara costa ceva bani. Dacă nu am reuşit să mă înscriu la Şcoala Normală, următoarea mea opţiune a fost Şcoala Comercială şi, cum la Tg-Jiu se desfiinţase atunci, am ajuns la Haţeg. Un liceu foarte bun, nu pentru că l-am făcut eu, ci pentru că aici s-au format numeroase personalităţi. În acest liceu jumătate eram gorjeni, iar restul erau ardeleni.
În perioada liceului au fost epidemii de gripă şi cum la cabinetul medical al liceului era o singură asistentă, eu făceam injecţii la una cu aceasta şi văzând asta medicul Iuliu Haţeganu  m-a îndrumat să dau la Facultatea de Medicină. Cum am absolvit liceul cu diplomă de merit nu a fost o problemă să mă duc să mă înscriu la Cluj la Medicină, dar cu 2 săptămâni înainte de a fi admiterea, m-am întâlnit cu un fost profesor de liceu Ion Zahiu, care se mutase la ASE, la Bucureşti, şi acesta  m-a lămurit să mă înscriu la ASE.
În acea perioadă, la ASE era o facultate de 5 ani, Economia Generală, care din păcate mai târziu s-a desfiinţat, şi pregătea 3 specialităţi, profesori de ştiinţe sociale, jurnalişti şi lucrători în diplomaţie. Eu fiind cu diplomă de merit a trebuit să merg direct la secretarul general, să mă înscriu. Secretarul general, profesor de matematică în ASE, m-a întrebat de unde sunt şi dacă am bani să-mi plătesc căminul şi masa, că de bursă nu beneficiau cei cu bursă de merit, cum eram eu, ci cei care obţineau note mari  la examenele de admitere. Pe loc m-am hotărât să dau examen şi aşa am beneficiat de bursă. Secretarul general trăieşte şi azi şi  i-am mulţumit mereu pentru acel sfat.

– Cum a fost în studenţie?
– Am fost un student foarte bun şi m-am implicat şi în multe activităţi culturale. În acea perioadă funcţionau sindicate, în care activau studenţii împreună cu cadrele didactice şi eu am fost ales secretar de sindicat, în vreme ce preşedintă era Mia Groza, fiica lui Petru Groza. În anul II am devenit director de club studenţesc, apoi s-a înfiinţat UASCR-ul şi am activat în comisia culturală, am condus formaţii studenţeşti laureate pe ţară, am fost unul din iniţiatorii înfiinţării Casei de Cultură a Studenţilor Grigore Preoteasa.

– Încotro aţi luat-o după absolvirea facultăţii?
– Repartiţia se făcea atunci de către o comisie. Firmele veneau şi-şi alegeau absolvenţii. Eu am fost ales de poetul Eugen Frunză, directorul Revistei Flacăra, deci sunt jurnalist de 50 şi ceva de ani în acelaşi loc de muncă, actualmente S.C. „Publicaţiile Flacăra” S.A. Am funcţionat o vreme şi ca profesor asociat, dar a trebuit să aleg şi am ales să rămân numai ca jurnalist. Mi-a plăcut şi-mi place această meserie, deşi din 1998 sunt şi pensionar, am ales să lucrez în continuare.

Care au fost etapele pe care le-aţi parcurs în aceasta meserie?
– Profesional, din redactor, cum am fost încadrat iniţial, am ocupat toate funcţiile: redactor de rubrică, şef de secţie, secretar general de redacţie, redactor şef adjunct, redactor şef, director.  Acum sunt director.
Chiar dacă am fost încadrat ca redactor direct, am învăţat corectură, tehnoredactare, secretariat de redacţie, chestiuni de poligrafie, fără să fiu obligat. Toate mi-au prins bine.
Imediat ce am intrat în presă, am fost ales în sindicatul ziariştilor şi 15 ani am fost vicepreşedinte şi primvicepreşedinte al acestui sindicat, cu probleme cultural-sportive. Organizam revelioanele ziariştilor, întreceri sportive, excursii peste hotare etc.

– Citeam undeva despre dumneavoastră că sunteţi ,,părintele rebusului”
– Mă mândresc că am făcut o adevărată şcoală rebusistă în România. Dacă în celelalte ţări aceste reviste sunt pur şi simplu comerciale, eu am făcut reviste educaţionale, în care ai nevoie de cunoştinţe de literatură, istorie, geografie, cinematografie etc. Am organizat o adevărată mişcare rebusistă, 25 de ani am umblat prin toată ţara şi am înfiinţat aproape 200 de cercuri rebusiste.
În 1995 am organizat în România Congresul şi Concursul Mondial de Rebus, la care au participat redactori din toată lumea, inclusiv din Japonia.
Acum, ca director al redacţiei „Publicaţii de divertisment”, mă ocup de vreo 15 apariţii de divertisment: Rebus, Rebus Bis, Rebus de buzunar, Sudoku, Integrame, Rebusache, calendare de 365  de zile şi almanahuri etc. În 1969 eu am fost unul dintre iniţiatorii Almanahului Flacăra. Mai târziu au mai făcut şi alte edituri almanahuri, la revoluţie erau vreo 40, care după aceea  au  dispărut, dar Almanahul Flacăra  a rezistat. După revoluţie, am mai scos un alt almanah, pe care înainte secţia de presă şi propagandă de la C.C. nu mi l-a aprobat – Almanahul Rebus, care se vinde mai bine decât Almanahul Flacăra, fiindcă este un almanah de divertisment. Pe  lângă cele peste 100 de feluri de jocuri rebusiste, public în el texte umoristice: epigrame, fabule, schiţe, rondeluri, foiletoane, caricaturi etc.

– Privind în urmă, credeţi  că aţi ales drumul cel bun?
– Cred că am ales bine, oricum dacă ar trebui să aleg din nou, tot asta aş alege. Bineînţeles că am avut şi multe greutăţi. Trebuia să merg cu publicaţiile la cenzura de partid. Aveam şi cenzura guvernamentală. În 1987, pe considerentul că am dat drumul în revistă la un material care propovăduia cozile la carne, Elena Ceauşescu a vrut să mă scoată definitiv din presă. M-am trezit cu o echipă de 2 securişti să mă cerceteze. Timp de o lună de zile am fost sub lupa lor, dar la sfârşitul acestei cercetări mi-au spus că o să scap mai uşor, că nu mă  vor da afară. Aşa a fost. 3 luni de zile am fost detronat din funcţia de redactor şef şi penalizat cu 30 % din salariu. Cert e că era o perioadă în care erau mulţi dizidenţi, mulţi scriitori şi ziarişti îşi depuseseră carnetele de partid. Era o perioadă în care Ceauşescu nu mai putea să-i închidă, dar oricum îi sâcâia. Cu mulţi dintre ei mă întâlneam pe culoarele Casei Scânteii şi-mi spuneau că am ajuns colegi de dizidenţă. Mi-era tare frică să nu mă nominalizeze la Europa Liberă, dar am scăpat. Am aflat mai târziu de ce. Un fost redactor de la Revista Cinema, şi organizator de grupă sindicală, care nu prea era luat în seamă de colegii lui, dar cu care eu mă purtasem foarte bine, fugise şi ajunsese la Europa Liberă. După revoluţie m-a vizitat şi mi-a spus că datorită lui nu au zis nimic de mine, pentru că ştia cât rău mi-ar fi putut face asta.

– Vorbiţi-mi, vă rog, şi despre Liga culturală ,,Fiii Gorjului”.
– Liga Culturală ,,Fiii Gorjului”, datează cam de 35 de ani, dar oficial e înregistrată în 1991, iar în 2000 a trebuit să schimbăm statutul, datorită modificării legislaţiei şi am reorganizat-o pe alte baze. La Ligă am fost prim-vicepreşedinte şi de 10 ani sunt preşedinte.

– Câţi membri are liga în prezent?
– Conform statutului cadru, suntem în jur de 100 de membrii asociaţi, iar membrii simpatizanţi sunt cu miile. La o manifestare la Muzeul Satului am avut în jur de 5.000 de participanţi.

– Care sunt principalele acţiuni ale Ligii?
– Organizăm două mari întâlniri anuale ale fiilor Gorjului, una care se desfăşoară la începutul lunii iunie la Târgu Jiu şi în alte localităţi gorjene şi anul acesta vom fi în Gorj în zilele de 4, 5 şi 6 iunie, şi o altă întâlnire la Bucureşti, la sfârşitul lunii septembrie. De asemenea, suntem implicaţi şi în alte acţiuni cum ar fi lansări de carte (avem în lucru volumul II al cărţii ,,Personalităţi gorjene de-a lungul istoriei” (dispărute), Personalităţi în viaţă” şi ,,Medici gorjeni”, (pentru că am credinţa că Gorjul are cei mai cunoscuţi medici pe plan  naţional), organizarea de expoziţii şi simpozioane.
Liga este coorganizatoare la festivalurile de umor din Gorj şi la Festivalul de folclor „Maria Lătăreţu”, la Simpozionul satelor, la manifestări legate de Brâncuşi, Tudor Vladimirescu, George Magheru etc.
Ca manifestări recente, pe 19 februarie am organizat la Casa Armatei din Bucureşti, împreună cu Liga românilor de pretutindeni, condusă de scriitorul Victor Crăciun, ziua lui Constantin Brâncuşi. Pe 16-17 aprilie am avut la Timişoara, prin Sucursala noastră din Banat, Simpozionul unor personalităţi gorjene.
Sunt foarte legat de Gorj, căci altfel nu aş fi pus atât suflet în tot ce fac la Ligă. Sunt patriot ca gorjean şi lupt pentru binele Gorjului. Îmi pare rău că nu pot face mai mult, nu doar din punct de vedere cultural, ci şi economic.

– În afară de Bucureşti mai aveţi filiale şi în alte oraşe?
– La Timişoara şi urmează să facem la Severin, la Craiova şi la Cluj. Gorjenii s-au dus peste tot pe unde sunt locuri mai importante.

– Din câte ştiţi, alte judeţe sunt asociate într-o astfel de ligă?
– Nu, noi suntem unica ligă de judeţ. Au mai încercat şi alţii dar  după 1 an sau 2 ani nu au mai continuat. La acţiunile Ligii noi avem de fiecare dată o participare impresionantă.

– Vă  mulţumesc că v-aţi făcut timp pentru acest interviu. Cum săptămâna aceasta aţi aniversat o vârstă rotundă vă doresc dumneavoastră şi celor dragi să aveţi parte de mulţi ani sănătoşi. Vă rog să încheiem cu un gând adresat tuturor gorjenilor.
– Le doresc să le meargă bine, să fie mai buni şi să nu se mai învrăjbească! În afara Gorjului, gorjenii sunt precum evreii, se înţeleg foarte bine între ei, cu unele excepţii bineînţeles, dar acasă, din păcate, asta nu se prea întâmplă.

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.