Am scris Software. Cu Litere!

Chiar dacă nu i s-a cerut niciodată să fie prima, Alexandra Roată reuşeşte  să se situeze pe prima treaptă în multe din acţiunile ei.

Absolventă a unor şcoli de prestigiu:

  • Colegiului Naţional Tudor Vladimirescu din Tg – Jiu (2007)
  •  Universitatea Bucureşti, Facutatea de Comunicare şi Relaţii Publice(2010) si master în Consultanţă şi expertiză în publicitate(2012),

 Alexandra a adunat experienţa profesională în domeniul pentru care s-a pregătit în ultimii 6 ani:

  • Brand Manager, Mediafax Group
  • PR Manager, PointIT
  • Brand Manager, Greenland
  • Managing Partner Softlead

Vă invit să o cunoaştem.

– Câţi ani ai Alexandra?

– Împlinesc 26 de ani peste doar 2 zile.

 – Cunoscându-ţi  părinţii (cu tatăl tău –Adrian– am fost colegă de serviciu mulţi ani, iar cu mama ta – apreciatul dascăl de limba română Elena – am fost ,,colegă’’ pe alte coordonate) succesul tău nu mă surprinde. Te rog să începem povestea, spunându-mi cum este să fii copilul mamei tale, cea care a format multe generaţii de elevi. Ai simţit asta ca fiind o presiune sau dimpotrivă?

– Prezenţa mamei mele în rolul de profesoară, timp de 8 ani, a avut, cu siguranţă, un rol motivational; mereu am simţit că trebuie să fiu cu un pas înainte, iar aici nu mă refer la poziţia în faţa colegilor, ci chiar la relaţia cu propria mamă/profesoara de română. Simţeam că este datoria mea să anticipez orele de curs, ce urma să ne spună şi îmi doream să găsesc metoda de a o surprinde. Aşadar, a fost o motivaţie, un impuls, pe care l-a dat, era mult mai exigentă, iar acest fapt a “lucrat” în timp la formarea mea.

 – Pe care acum, când nu mai eşti la şcoală o înţelegi…

– O înţelegeam şi atunci. Deşi am absolvit profilul real intensiv, matematică – informatică, am urmat jumătate dintre atributele genetice şi am ales să particip la olimpiada de limba şi literatura română, din clasa a VII- a pînă în clasa a-XI-a. Nu a fost un exerciţiu uşor, dar a fost, poate, una dintre  alegerile care m-au definit ca om, în timp. Cu siguranţă, însă, în acea perioadă, efortul domina satisfacţiile, iar beneficiile nu păreau atât de reprezentative, aşa cum le simt astăzi.

 – Ce fel de copil ai fost? Te-ai bucurat de copilarie sau a trebuit să fii prima?

– Voi spune, cu maximă sinceritate, că a existat un singur domeniu în care mi-am dorit să fiu prima, cel uman! Dacă-mi aduc aminte bine o expresie sau un îndemn pe care îl folosea mami, ce mi s-a înfiripat în subconştient, a fost să fug de mediocritate, adică să nu mă complac într-o anumită stare, să evit să spun: ,,lasă că merge şi aşa’’. Nu mi s-a cerut niciodată să fiu prima! Eu nici nu am fost exagerat de muncitoare atunci. Nu am avut o copilarie deosebită, nu am făcut lucruri excepţionale. Am fost un copil cuminte zic eu. Dacă fac o comparaţie cu alţii părinţi pot să spun că ai mei m-au lăsat să fac alegeri mari la o vârstă fragedă: am ales cărţi, oameni, drum profesional singură. Iar cea mai evidentă dovadă este şerpuirea mea între domenii.

 –  Care au fost motivele pentru care, la Colegiu ai ales Informatica şi nu Filologia unde mama ta este un nume?

– Au fost două motive importante. Unul ţinea de colectiv. Noi am fost un grup de 16 elevi, care am fost colegi din clasa I pînă în clasa a-XII-a. Cel de-al doilea motiv care ţinea de formarea mea profesională a fost acela că profilul uman oferea o viziune amplă asupra domeniilor în care urma să profesez. În clasa a VIII-a, încă nu ştiam care va fi calea pe care urma să o aleg, astfel încât îmi doream perspectivă, informaţie şi segmentarea unor concepte de bază.

 – Cu cine ai făcut matematica?

 – Cu Mihai Bunget.

 – Şi informatica

– Cu Sanda Popescu.

 – Deci nu ai avut regrete că a trebuit să faci atâtea ore de matematică?

– Nu. A  fost cumva o contradicţie, dar care pînă la urmă a dat rezultate. Contradicţia venea din plăceri versus alegerile finale pe care le făceam în acea perioadă. A fost, de fapt, o contradicţie recursivă, pe care o trăiesc şi în prezent şi care m-a determinat să îmi dau seama ce îmi place cu adevărat şi ce mi se potriveşte. A fost, mai mult decât atât, un exerciţiu de auto-cunoaştere şi, pentru că este un concept la modă, o formă incipientă de evadare din zona de confort. Cu siguranţă, acum 10 ani, nu o percepeam în acest fel, dar acţiunile de mai târziu mă fac să cred că tocmai această alăturare real-uman, văzută ca o contradicţie, a devenit mixul perfect dintre raţiune, logică şi creativitate, născocire permanentă.

r– La alegerea facutăţii însă glasul sângelui a fost mai puternic.

– Nu neapărat. Şi de această dată, lucrurile au fost mult mai atent selectate, decât ar părea. Şi, în mod evident, au o poveste. În clasa a X-a, am făcut o excursie la Universitatea Bucureşti cu mami în calitate de profesor şi împreună cu clasa a XI-a la care ea era dirigintă. La Universitate era Ziua Porţilor Deschise, se făceau cursuri unde puteau să asiste invitaţi din afară şi am ales un curs. Am rămas impresionată la vederea unei proiecţii cinematografice pe un perete uriaş, a sălilor de curs, a tematicilor şi a deschiderii profesorilor universitari. Regăsisem aceeaşi tehnică, pe care mami o numea “chirurgie pe text”, doar că era expusă de nume mari, la o altă dimensiune culturală. Identificasem rolul conexiunilor, al simbolurilor, elemente care îmi erau atât de aproape încă din primul an de generală. Totul căpăta sens şi coerenţă, în doar un singur curs. Şi, reuşeam, încă o dată, să dau importanţă profilului real, prin formarea mea ca om-căutător şi rational. Şi am ales.

 – Ai făcut o alegere bună?

E o facultate în care eu m-am regăsit în totalitate şi pe care aş relua-o oricând. Singura dificultate apare, însă, în momentul identificării unui loc de muncă derivat, deşi, se pare că lucrurile s-au mai schimbat în ultimii 2-3 ani. Alegerea facultăţii nu este un pas lipsit de importanţă, oricât de mult ne-am dori să ignorăm importanţa diplomei. Pentru cei mai bătăioşi, ageri şi căutători dintre noi, probabil, nu contează titlul înscris pe un act. Pentru cei care, însă, nu au decis care le va fi drumul profesional în viaţă, facultatea rămâne prima alegere.

 – Cam asta se întâmplă azi cu majoritatea absolventilor.

– Nu neapărat. Dacă nu aş fi făcut Litere, aş fi făcut Politehnică pentru iniţiativele foarte bune, de a pune faţă în faţă studenţii cu oamenii de afaceri, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, alături de setul complet de informaţii specializate, de acţiuni extraşcolare sau de concursuri dedicate.

 – Ce s-a întâmplat pe drum de te-a făcut ca din absolventă de Litere să-ţi descoperi spiritul de antreprenor?

– Spiritul antreprenorial nu pot încă să spun că mi l-am descoperit. Nu ştiu încă dacă este validat. Ştiu doar că în anul II de facultate ni s-a cerut practică şi ca să nu duc o adeverinţă pe care să o las la facultate alături de un dosar, am zis să şi fac ceva. Am dezvoltat un pachet de servicii online,  Web Development şi de promovare.

 – În prezent mai aveţi firma aceasta?

– Da, există. Echipa se ocupă în continuare.

 – Ce faci acum?

– În luna noeimbrie a anului 2012, am gândit platforma Softlead, ca soluţie a unei probleme reale, pe care clienţii din perioada aceea o punctau.  7 luni mai târziu, am lansat această platformă, dedicată companiilor producătoare de aplicaţii software. Între timp, am primit propunerea Mediafax de a fi Brand Manager pe zona de business, pentru că era vorba despre un segment extrem de drag mie, o zonă pe care începusem să o cunosc şi de care îmi doream să fiu cât mai aproape.

 – Care era rolul tău şi cum te-ai adaptat?

– Rolul de Brand Manager, din cadrul Departamentului de Marketing a însemnat dedicarea totală către ceea ce înseamnă segmentul de business redat prin publicaţiile de top Business Magazin şi Ziarul Financiar. Am gestionat acţiuni de marketing, social media, branding şi am cunoscut oameni minunaţi, colegi speciali.

 În ce priveşte adaptarea, pot spune că trecerea mea la Mediafax a însemnat o reală schimbare, pe care am acceptat-o şi pe care mi-am însuşit-o extrem de rapid. Am lucrat într-un birou tip open space, alături de alţi 60 de colegi şi asta a fost un test pentru mine. Echipa era foarte mare şi diversă, de la redactori pînă la graficieni, programatori, oameni de vânzări, resurse umane. Interacţiunea se realiza cu toate departamentele, bidirectional, în diverse proiecte, fiecare cu setul său de obiective bine determinate. Au fost 5 luni intense, dar extrem de frumoase, 5 luni pline de evenimente, oameni frumoşi, specialişti, îndrăgostiţi pe viaţă de meserie, brandul pe care îl reprezentau. Am fost înconjurată de oameni vii, diferiţi, creativi şi prietenoşi.

 – Renunţasei la ideea cu platforma Softlead?

– Nu. Am lucrat în continuare la Softlead. Am validat-o într-un fel cu diverşi oameni din industrie şi nu am primit niciun feedback negativ legat de ea, motiv pentru care s-a lucrat şi undeva la sfârşitul lunii aprilie am cam finalizat lucrul şi evident trebuia luată o decizie dacă o lansăm sau nu. Personal nu mă puteam ocupa prea mult, căci programul de la Mediafax evident nu-mi permitea decît lucrul offline, dar nu întâlniri, nu parteneriate, nu contracte. Aşa că am fost cumva constrânsă să iau o hotărâre ce viza ori una ori cealaltă, lucrul paralel clar nu era posibil.

 – Ai ales să pleci?

– Pentru a lua această decizie, aş fi avut nevoie de încă un factor care să valideze şi să vină în sprijinul nostru şi anume o investiţie, pentru că noi voiam să implementăm ideea la nivel global, nu doar în România, şi atunci intrau în discuţie alte bugete, alte sume. Mai mult decât atât, decizia trebuia să fie luată rapid. Aşa e în online. E bine să te gândeşti de două ori, dar să nu uiţi să verifici statusul pieţei şi evoluţia trendurilor. Se poate vorbi despre o investiţie iniţială, fără de care proiectul nu ar fi putut fi derulat. Aşa cum îmi place mie să spun, într-un timp foarte scurt s-au aliniat astrele, în sensul în care nu am pierdut foarte mult timp să căutăm noi investiţia, am vorbit despre idee şi am  reuşit. Am conturat un plan de afaceri, am stat la discuţii, au căzut de acord şi binenţeles una din condiţii, de altfel extrem de normală şi de aşteptat a fost că eu să mă ocup exclusiv de Softlead. Am fost de acord.

 3–  O decizie curajoasă, zic eu.

– Într-adevăr. Am accceptat, după ce am cântărit foarte bine lucrurile, din mai multe puncte de vedere, încercând să îmi păstrez echilibrul specific.

 – Ce au spus părinţii?

 Ca de fiecare dată, m-au încurajat.

Am luat decizia, am părăsit Mediafax şi la sfârşitul luni iunie am lansat platforma Softlead.

 – Ce presupune această platformă?

www.softlead.ro este o platformă ce reuneşte toate aplicaţiile de tip software, oferind utilizatorilor posibilitatea de a le compara, de a le ordona în funcţie de domeniul de interes sau de tipologia aplicaţiei pe care o caută. De asemenea, Softlead oferă posibilitate achiziţionării directe a produselor software listate în cadrul platformei. Companiile îşi pot creea cont îşi pot adaugă fie produse, fie comunicate de presă, deci are dublul rol de informare şi de promovare a aplicaţiilor.

 – Care e statutul tău aici eşti actionar sau salariat?

– Sunt acţionar.

 – Eşti mulţumită de alegerea făcută?

– Cu siguranţă. Am acceptat toate aceste provocări şi nenumărate schimbări într-un timp foarte scurt, întrucât mi se pare esential să dăm curs ideilor pe care le avem. Cu aceeaşi sinceritate, voi mărturisi faptul că pe foarte multe dintre ele nu le-am pus încă în practică fiindcă necesitau timp şi bani. Softlead este doar una dintre aceste idei. Mulţumită o să fiu după ce o să vedem ce o să se întîmple în timp, dar etapele pe care le-am trecut până acum mi-au adus câteva satisfacţii semnificative. Antreprenoriatul rămâne zona ideală în care poţi să te conturezi ca individ şi din punct de vedere profesional, desi munca e mult mai intensă. Aici nu există program 800-1700sau 900-1800, pot apărea întâlniri în timpul zilei, dar cu siguranţă se reia lucrul seara, de multe ori chiar noaptea.

 – Esti atât de tânără … şi mi-e şi frică să te intreb unde te vezi în următorii 5 ani?

– Nu ştiu. E o întrebare foarte grea pentru că absolut totul depinde de ce se va întîmpla cu acest proiect. E un răspuns pe care nu pot să-l dau acum, nu pot să gîndesc chiar atît de departe pentru că anul trecut mi-a oferit extrem de multe schimbări, emoţii şi suprize. A fost un an complicat, dar, cu siguranţă, cel mai bun.

 – Cred că e inutil să te întreb dacă ai mai vrea să te întorci la Tg-Jiu.

– Nici în vizită nu merg foarte des la Tg – Jiu şi nici nu am de gând să mă întorc, pentru că mi se pare un oraş închis. Din păcate, direcţia pe care am ales-o nu mi-ar oferi deschiderea şi oportunităţile pe care le regăsesc în Bucureşti sau în afara ţării.

 – Dialogul cu tine a fost o adevărată încântare! E minunat să cunoşti tineri ca tine! Îţi doresc mult succes în continuare, să reuşeşti să pui în practică toate ideile. De asemenea vreau să-i felicit pe părinţii tăi pentru modul în care te-au crescut şi te-au educat…

                                                     Maria Băcescu

                                                       13.01.2014

Comentarii

comentarii

Related posts

4 Thoughts to “Am scris Software. Cu Litere!”

  1. liliana sutescu

    Sunt unul dintre oamenii care cred cu tarie in tinerii si generatiile de tineri care vor urma. Alexandra este doar unul dintre exemplele care justifica increderea si optimismul meu. Felicitari Alexandra , suntem mandri de tine si multumiri Maria pentru ca ne-ai facut si noua cunoascuta povestea ei!

  2. Adela Oprescu

    Succes Maria si in anul care a venit , sa ne bucuri cu blogul tau :)))))) . Stiu ca Mihaela ii cunoaste pe parintii Alexandrei. Pe cand un interviu cu "englezul" ?

    1. Maria

      Adela, cu siguranta va urma si ,,englezul''!

  3. Va multumesc pentru cuvintele frumoase! Intr-adevar, sunt multi tineri puternici si curajosi, alaturi de care ne face placere sa privim cu optimism spre viitor!

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.