Tinerii artisti, sa-si cladeasca singuri drumul catre glorie!

Finalul Întâlnirii Fiilor Gorjului, desfăşurat în luna septembrie, în Bucureşti, a aparţinut Ansamblului artistic profesionist Doina Gorjului. Programul lor a provocat emoţii nebănuite în rândul gorjenilor prezenţi şi a fost răsplătit cu  ropote de aplauze. Printre cei  care au urcat pe scenă nu puteam să nu o remarc pe Alexandra Bleaje, prezentă pentru prima dată la Întâlnirea Fiilor Gorjului, o tânără al cărei nume îl mai auzisem, dar pe care n-o urmărisem niciodată. Având un  talent muzical de necontestat şi o puternică trăire emoţională în stilul de interpretare, Mihaela Alexandra Bleaje va deveni, cu siguranţă, un nume cu greutate în muzica populară.

– Cine eşti tu Alexandra şi cum ai reuşit, atât de devreme, să faci parte din Ansamblul artistic profesionist Doina Gorjului?

– La vremea respectivă, nu făceam parte şi nu eram nici colaborator al Ansamblului Doina Gorjului, ci am fost doar invitată în spectacol, dar între timp am devenit colaborator.
Am absolvit anul acesta Liceul de Muzică şi Arte Plastice «C-tin Brăiloiu» şi în prezent sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere din Tg-Jiu, la buget şi fac tot posibilul să rămân aici, pentru că mai târziu urmează masteratul. Pe lângă muzică mi-a plăcut de mică limba engleză şi o altă dorinţă de a mea mai veche, era sa fiu profesor şi sunt pe cale să-mi împlinesc acest vis.

– De unde pasiunea pentru folclor?

– Tatăl meu a cântat folk, a făcut Şcoala Populară de Artă şi m-a dus  şi pe mine la această şcoală, încă din clasa a IV-a, când eram elevă la Şcoala  Generală Victor Popescu din Fărcăşeşti. Am urmat aşadar Şcoala Populară de Artă de la vârsta de 11 ani, la secţia muzică uşoară, avându-i ca îndrumători pe profesorii Albici şi  Maria Gugu. Am absolvit secţia muzică uşoară, în clasa a VI-a, cu media 10.
Fiindcă mergeam foarte bine cu muzica, am dorit să urmez şi un liceu de muzică. Dar la Liceul de Muzică şi Arte Plastice «C-tin Brăiloiu» nu există secţia de muzică uşoară şi mi-a fost făcută  propunerea, să intru la secţia de muzică clasică. Nu mi-a plăcut şi am ales atunci să fac muzică populară. Am cântat un cântec al Irinei Loghin şi profesorii mei mi-au spus că mi s-ar potrivi  mai bine muzica populară, decât cea uşoară, aşa că am ales să rămân la canto popular, unde am intrat prima.
De atunci, viaţa mea s-a desfăşurat  mergând în spectacole şi concursuri. În primii 2 ani am avut nevoie de o pregătire foarte serioasă. Deşi eu sunt din Fărcăşeşti, deci nu provin dintr-o zonă de munte, aceasta este o zonă care m-a atras foarte mult şi din clasa a XI-a  am ales, şi la îndrumarea profesorului meu Stelian Florescu, să mă îndrept spre repertoriul păstoresc. Am fost atrasă să-mi formez un stil  mai aparte de a cânta această muzică, din zona Sibiului, foarte stacat, frumos aşezat, asta mi-a plăcut cel mai mult de când am ascultat-o pe Lucreţia Ciobanu.  Dacă la început îmi era mai greu şi nu mă descurcam, acum de când am tot cântat, mă descurc bine şi cu muzica gorjenească şi cu muzica ciobănească.

 Vorbeşte-mi, te rog despre concursurile şi premiile obţinute.

– În clasa a XI-a am participat doar la preselecţia Concursului Mariei Lătăretu, dar nu am trecut de această fază. Asta a fost. Sunt alţii mai buni şi trebuie să aştepţi la rând. În clasa a XII-a am câştigat premiul I la acest concurs.

– Constat că nu ai avut prea mult de aşteptat, în clasa a XI-a nu  ai trecut preselecţia şi în clasa a XII-a ai luat premiul I.

– Da, aşa s-a întâmplat. La 17 ani, tot în clasa a XI-a, am obţinut marele premiu la Festivalul cântecului şi jocului popular gorjenesc de la Tismana, un festival cunoscut în judeţ, dar nu de talia Festivalului Maria Lătăreţu. Câştigătorii premiului de la Tismana au fost aleşi pentru preselecţia de la Festivalul Maria Lătăreţu. Astfel fiind câştigătoare a acestui concurs am putut să particip de astă dată şi la festivalul Maria Lătăreţu unde am obţinut premiul I.

– La ce alte concursuri ai mai participat?

– Am participat la Olimpiada Naţională de Canto şi am obţinut premiul III. La festivalul de la Agnita, în judeţul Sibiu, am ocupat locul I. De asemenea, am participat la diferite concursuri locale Tismana, Godineşti.

– Spune-mi, te rog,  de ce ai fost atrasă de muzica ciobănească?

– S-a cam lăsat deoparte această tradiţie a ciobănimii. Muzica lor e delicată şi transmite un mesaj profund. Sunt doine care te emoţionează, până la lacrimi. Mie chiar îmi place această muzică. Unii iubesc muzica gorjenească, alţii muzica ciobănească, nu toată lumea trebuie să aibă aceeaşi părere cu mine, dar mie-mi place şi cânt această muzică din tot sufletul.

– Cine te-a susţinut în alegerea unui drum sau altul?

– M-au susţinut ambii părinţi, ei sunt primii mei susţinători, dar şi ei au fost surprinşi de decizia mea de a alege acest gen muzical. După Lucreţia Ciobanu, prea puţini interpreţi s-au îndreptat spre acest segment muzical şi e păcat, fiindcă această muzică merită să fie transmisă  mai departe.
De asemenea, Directorul Ansamblului Doina Gorjului, domnul Gheorghe Porumbel, a făcut posibilă colaborarea mea cu acest prestigios Ansamblu.

– În familie, în afara ta şi a  tatălui, mai cântă cineva?

– Mai am două surori, mai mici decât mine, cărora am încercat să le transmit iubirea faţă de folclor.

– Costumele în care apari de unde le procuri?

– E o întreagă poveste. Mi-a fost greu să le găsesc. Trebuie ca oamenii să te cunoască să-ţi dea astfel de costume. A trebuit,  ca eu să merg în aceste zone şi să caut pentru că aceste costume vechi au o valoare extraordinară, inestimabilă. Costume gorjeneşti am mai multe, dar ciobăneşti am doar 3 costume complete şi le-am cumpărat de la femei mai în vârstă. Cele noi, făcute acum, nu ar mai avea aceeaşi valoare. Vreau săport numai lucruri tradiţionale. În familia mea s-au păstrat lucrurile tradiţionale: covoare, tablouri. La bunica mea ştiu că era un covoraş brodat pe care scria ,,Nicăieri nu e  mai bine ca acasă”, care mi-a marcat copilăria. Când am să fiu mare, am să am casa mea şi în ea visez să-mi fac o cameră pur tradiţională, să nu văd nimic modern, nu pentru că aş fi împotriva progresului, ci fiindcă simt că importând tot felul de ,,minuni” ne pierdem identitatea.

–  De unde culegi melodiile?

– Eu ascult foarte multe melodii vechi şi de aici vine şi sursa de inspiraţie. Apoi am cântat pe la nunţi în judeţele Vâlcea, Sibiu şi Timişoara. Se întâmplă să vină aici şi să cânte, oameni  mai în vârstă. Dacă-mi place cum cântă îi înregistrez şi mă inspir din melodiile lor. Cu versurile mă  mai ajută şi tatăl meu.

– Dar la muzică uşoară nu te mai gândeşti?

– Nu pot să ascund sentimentul că-mi place muzica uşoară, mi-a plăcut de mică şi am rămas cu această amprentă. O ascult cu mare plăcere pe Céline Dion, pe Mariah Carey, dar să mai cânt muzică  uşoară nu m-am mai gândit.

– Mă bucur mult că te-am cunoscut. Îţi doresc mult succes în tot ce vei întreprinde în viitor, să ajungi un profesor bun şi iubit de elevi, aşa cum ţi-ai dorit şi să devii un nume cunoscut în muzica populară. Ce-ai dori să le transmiţi tinerilor care ca şi tine încearcă să-şi găsească un drum în viaţă?

– Tinerilor artişti aş dori să le transmit câteva îndemnuri:
– să asculte glasul celor mai profunde şi mai arzătoare dorinţe,
– să-şi clădească singuri drumul spre glorie şi
– indiferent de piedicile care vor exista, să ştie că numai singuri vor putea reuşi.

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.