Recunosc faptul că ,,din prima”, când am primit această întrebare, m-am cam blocat, întrucât, la vârsta mea ai doar două alternative, fie nu intri în acest joc, fie dai totul pentru că, pentru fiecare dintre noi, viața este un TOT!
Așadar, sintetizând:
Întâi de toate, le mulțumesc Bunului Dumnezeu, părinților, familiei și prietenilor pentru faptul de a mă fi născut, de a fi crescut și de a fi ajuns până aici unde sunt acum, cu toate asperitățile și uneori cu nedreptățile, pe care a trebuit sa le înfrunt. Poate că suferința m-a ajutat să cresc, să evoluez și să realizez că în viată totul este trecător!
Am realizat în timp că destinul ne marchează viața, că nimic nu este întâmplător și că nimeni nu este „izmana”, cum ar spune gorjeanul, adică de neînlocuit! Am înțeles că fără familie și prieteni ești un om sărac iar încrederea în Dumnezeu este o virtute pe care cu răbdare o poți dobândi.
Și ca o concluzie,
Viața este cea mai dură școală, fiindcă niciodată nu știi în ce clasă ești, ce examen urmează și nu poți copia după nimeni, fiindcă ai alte subiecte!
19.05.2021
