Provocatoare și răscolitoare întrebare, la care aveți deja 84 de răspunsuri din rândul onorabilelor dumneavoastră cunoștințe.
Am răsfoit o parte dintre ele și am fost plăcut impresionat de temeinicia analizelor și concluziilor respondenților, iar, în unele cazuri, de compactitatea lor.
Eu am încercat să scap, să dau acest răspuns, pretinzând că:
VIATA ESTE AICI ȘI ACUM = Ce-i în mână nu-i minciună .
Trecutul e amintire, viitorul e năzuință.
Apropo de trecut, întrebarea asta mi-a răscolit amintirile și vreau să evoc o întâmplare, pe care am trăit-o, în data de 16 aprilie 1944.
Era Duminică și prima zi de Paști.
În triajul gării Brașov, aproape plin, era staționat ca numeroase altele și vagonul de refugiere al familiei mele, mai puțin tata, care era mobilizat, pe loc, ca șef de stație C.F.R., la Podoleni, în județul Neamț.
Noi, ceilalți, eram în așteptarea constituirii unei garnituri de tren de marfă pentru Simeria, destinația finală.
Atunci, între orele 1100 și 1110, după o alarmă aeriană întârziată până la apariția primelor avioane peste Tâmpa, câteva escadrile de avioane americane au atacat în valuri și ne-au oferit bombe în loc de ouă roșii.
Era primul bombardament executat asupra Brașovului…
Triajul C.F.R. era unul dintre obiectivele de lovit.
Cu ajutorul lui Dumnezeu am supraviețuit neatinși.
Ne deplasam târâș pe sub vagoane, grupați, bunicii Grigore și Rahila, mama Hertha, fratele Virgil și eu.
Bunica a zis să părăsim un loc în care staționam și ne-am deplasat circa 30 metri.
În locul părăsit a căzut o bombă…
Am văzut morți, răniți, sânge, distrugeri…
Revenind la prezent, după ce am văzut că nu scap, să vă dau răspunsul, am ales ca răspunsul meu, să fie cel cu numărul 85, adică, exact vârsta pe care am împlinit-o anul acesta, în 2 aprilie.
Îmi amintesc cu plăcere de prima noastră întâlnire cu ocazia sărbătoririi finalizării cu succes a unei importante investiții de la Chimcomplex Borzești ,,Modernizare Electroliza cu membrane schimbătoare de ioni” realizată și cu ajutorul ministerului pe care îl reprezentați, ocazie cu care am devenit primul ,,neoltean” intervievat de dumneavoastră, pentru. ,,Craiova Maxima”.
Vă urmăresc pe blog și facebook și vă felicit pentru munca dumneavoastră neobosită.
Sunteți de vârsta fiicei mele, Irina Năstase, ingineră ca și mine și fostă colegă de serviciu, dusă la Domnul, fulgerător, acum aproape 11 ani…
Va rog să-mi permiteți să mă adresez cu Maria, dumneavoastră puteți să vă adresați cu Horia sau tataie…Anda Nastase, nepoata mea, medic rezident la Iași – anul 2, cred că nu are nimic împotrivă.
Știți, deja, că încă mai lucrez pentru Chimcomplex Borzești, dar acum, din cauza COVID-19, o fac de la distanță. Dacă mă ajută Cel de Sus, la 1 septembrie 2021 aș însuma 63 de ani de la angajare la predecesorul C.C.B., după absolvirea în 1958 a Facultății de Electrotehnică din Iași.
Fabrica și oamenii ei au fost a doua mea familie.
Chimcomplex este singura unitate care a supraviețuit din fostul Grup Industrial Borzești, fiind bine manageriat.
Sunt semne că și alte unități încep să miște câte ceva, Doamne ajută !
Și acum răspunsul meu:
A. Despre fiecare.
- Fiecare dintre noi este un unicat, irepetabil, diferit de toți ceilalți, iar VIUL DIN NOI ARE CONTINUITATE ÎN TIMP (chiar dacă poate fi temporar adormit ca un program informatic) cu viul din părinții noștri, care la rândul lor au avut părinți, care la rândul lor… Ne oprim undeva? Ontogeneza repetă filogeneza cum susține Ernst Haeckel??? Sunt și alte păreri…
2. Începem viața ca o singură celulă rezultată din contopirea ovulului mamei cu spermatozoidul învingător al tatei care conține modelul de creștere până la minunea nașterii și înglobează multe însușiri, defecte, calități prestabilite.
3. MAMA este cel mai important personaj din viața noastră, ea ne aduce din stadiul de celulă, la cel de nou născut și, în continuare, ne hrănește cu cel mai bun și protector aliment, și are grijă ziua și noaptea să ne dezvoltăm simțurile, să ne acomodăm cu mediul ambiant, să comunicam și să ne deplasăm protejând-ne de pericole.
4. TATA și cu mama ne aduc frați și surori formând FAMILIA, cărămida de bază a construcției sociale. Ei, ajutați adesea de bunici, ne învață ,,cei 7 ani de acasă”, ne învață rugăciunile, respectul, munca, joaca, relația cu MAMA NATURĂ.
5. INSTRUCȚIA ȘI EDUCAȚIA, sunt absolut necesare tuturor. După stadiul ,,anilor de acasă”, ele continuă cu educatorii din grădiniță, învățătorii din clasele primare și ulterior se diversifică și adâncește cu profesorii noștri de toate gradele, care ne dau și lecții de viață, fiind părinții noștri spirituali.
6. Socializarea, sportul și artele practicate împreună, colegialitatea prietenia și solidaritatea formată în liceu și facultate este de regulă perenă și manifestă, un bun suport moral și de unitate.
7. Alegerea și însușirea unor meserii și a unor competențe în concordanță cu cerințele societății și aptitudinile proprii, apoi pregătirea continuă pentru racordarea la progres și la nou, susținerea lor de către societate sunt condiții de utilitate și succes a individului în societate.
B. Două citate:
- ,,Dacă clubul de la Roma are vreun merit, acesta este întâietatea în a se răzvrăti împotriva ignoranței sinucigașe a omenirii cu privire la adevărata ei condiție”. Aurelio Peccei – fondatorul clubului în aprilie 1968.
2. ,,Dacă se mențin tendințele actuale de creștere ale populației mondiale, ale industrializării, contaminării ambientale, producției de alimente și epuizării resurselor, această planetă va atinge limitele creșterii în următorii 100 de ani. Rezultatul cel mai probabil ar fi o scădere subită atât a populației cât și a capacității industriale” Raportul „Limitele creșterii” Prof. Dennis Meadows MIT 1970
E groasă!
Se acționează ….
Mai bine mai târziu decât niciodată.
Cred în puterea minții umane.
Trebuie apelat la termeni ca cei utilizați în recenta misiune NASA pe Marte: INGENUITY and PERSEVERANCE.
Doamne ajută !!!
Va urma ?
Cu deosebită stimă și considerație,
Horia Chelariu 85 (ani de viață) / 63 (ani de serviciu) Onești.
10.05.2021
