Maria, când m-ai provocat să răspund la această întrebare m-au năpădit mii de gânduri și mi-a fost foarte greu să mă pun în ,,starea de a face”, de a scrie ceva. Așa că, acum, fac puțină ordine în memoria mea, în amintirile mele și am să simplific mereu, în tot și în toate. Până una alta, iată că scriu ceea ce simt în acest moment.
Da, de la viață am învățat tot timpul cum să trăiesc.
Nihil sine Deo!
Mereu cu gândul la „Lumina lui Dumnezeu”, am înțeles de la viața aceasta să mă bucur că trăiesc pentru că am fost mereu iubit și pentru că iubesc.
Da, cred că exist, pentru că așa a vrut Dumnezeu, să mă bucur de viața aceasta, atât de scurtă! Am înțeles, de la martorii oculari din satul în care m-am născut, că atunci când am venit în lume (fără suflare!), moașa satului m-a salvat și de atunci, probabil că sunt într-un „dialog permanent cu Dumnezeu”. Aceasta a fost prima mea experiență de viață și începutul unei copilării fericite trăite la firul ierbii, în deplină armonie cu apa, pământul și toată natura din satul meu natal, Rătez, din comuna Godinești.
O, Doamne, și câte năzdrăvănii nu am făcut…!
Apoi, iubirea pură a copilăriei, m-a însoțit mereu și sper că nu mă va părăsi niciodată. Pentru că numai cu iubire putem trece peste anumite eșecuri din viață. Cântând, iubind și învățând am mers mereu mai departe spre cărarea veșniciei. Atunci când am zâmbit mereu, și viața mi-a zâmbit și am fost fericit. Trecând cu mult curaj peste anumite momente neplăcute, am devenit mai înțelept, mai milostiv, mai puternic și știu că pentru toate „proiectele mărețe” la care încă mai visez, trebuie plătit un anumit preț. Tot ce-am realizat până acum este rezultatul timpului, al muncii permanente, al micilor sacrificii și, uneori, al suferinței. Și da, am înțeles că iubirea poate fi o „monedă universală” pentru a realiza „ceva” în viața aceasta, pentru a înmulți talanții. Însă, multe lucruri, încă nu le-am realizat, pentru că toate se fac la „timpul lor”. Am înțeles că nu trebuie să alerg după înavuțire și că nu eu trebuie să muncesc pentru bani, ci să pun ,,banii să muncească pentru mine”.
Iubesc viața aceasta și o trăiesc în felul meu, în armonie deplină cu tot ceea ce este viu și, totodată, am înțeles, de mic copil, că cea mai mare grijă a mea (zilnică!) este mântuirea sufletului. Da, am înțeles din viața aceasta că Știința și Credința nu sunt separate una de alta.
Nu este nicio contradicție între ,,a ști” și „a crede”. Am înțeles că, dacă adevărurile științifice trebuie demonstrate, în religie crezi sau nu crezi.
Numeroși savanți au fost și sunt profund religioși. Cei mai mulți dintre cercetători au înțeles că, fără credință în Dumnezeu, nu se poate dobândi adevărata cunoaștere. Am observat că dacă un om de știință își desfășoară activitatea dintr-o perspectivă duhovnicească, atunci se naște un dialog autentic între „credința în Hristos” și știință.
Pe cărarea vieții mele am descoperit noi forme ale virtuților creștine care mi-au echilibrat puterea minții, a inimii și a sufletului, toate acestea contribuind împreună la menținerea unui corp sănătos.
Experimentând diferite „plăceri ale vieții” am observat cu adevărat, că nimic nu e mai frumos decât viața de familie.
Am înțeles mereu că alimentele sunt cele mai bune medicamente și că experiența de viață este învățătura adevărată.
Am umblat mereu după „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” și cred cu tărie în viața veșnică, în „Descoperirea Dumnezeiască”.
Hristos a Înviat!
04.05.2021
