8 septembrie 2018 – Intâlnirea Fiilor Comunei Mușetești

În data de 8 septembrie 2018, la inițiativa domnului Profesor, Ion Cochină, de la Academia de Studii Economice București, prin strădania dumnealui și a unui grup restrâns de voluntari, am reușit să facem să prindă contur, după știința mea, prima reîntâlnire a Fiilor comunei Mușetești.

Câteva impresii la cald.

Eu am absolvit Școala Generală acum 38 de ani. De atunci am trecut pe drum, pe stradă, de mii de ori. Uneori am mai și intrat în clădirea din față, în Primărie, la o cununie civilă, la o votare, când încă mai aveam buletin de Mușetești. În școală însă nu mă revăd intrând decât o singură dată, habar n-am când, habar n-am cu ce ocazie, tot ce știu e că atunci când voi fi fost pe acolo, mai exista centrala termică pe care o construiseră fiind noi în generală. Acum nu mai era, locul era gol, ca și cum nu ar fi existat ceva vreodată.

Am pășit așadar în școală cu mari emoții. Am vizitat pe rând clasele, cabinetele, cred că așa se chemau pe vremea mea, sau poate inventez și cancelaria în care nu știu dacă intrasem vreodată, dar sigur mi-aș fi dorit. Cancelaria se mutase, cred că acum în locul ei e grădinița și nici biblioteca nu mai era unde o lăsasem eu. Nici toaletele nu mai erau acum în fundul grădinii ca odinioară, ci tot în școală și arătau destul de bine. Sigur crescuse intre timp și Sala de sport, în care nu am intrat și un teren de fotbal, cred cu gazon sintetic, dar care arăta foarte bine. Terenul nostru de volei nu mai era.   Altfel toate erau la locul lor! De exemplu, în clasa mea, cabinetul de geografie, al domnului profesor Dumitru Roșculete (neuitare veșnică, dirigintelui nostru, un om extraordinar) exista și acum și exista și atunci aceeași harta a României. Nu pot să bag mâna în foc că era aceeași, dar mie așa-mi părea. Sigur între timp apăruseră și altele mai noi, dar exemplarul acela, cumva părea că ne aștepta…

Nu vreau să las impresia că m-a impresionat, că m-a emoționat doar locul. Întâlnirea cu oamenii locului a fost de departe cea mai copleșitoare. Nu am fost prea mulți, dar nici puțini.  Cine a reușit să ajungă cred că a fost câștigat! Eu așa am simțit.

Mi-aș dori să scriu câtva cuvinte pentru și despre fiecare persoană prezentă, dar cum nu-i cunosc pe toți  asta mi-ar fi imposibil.  Si, spre rușinea mea, poate a noastră, prezența a fost mai consistentă în rândul generațiilor care au absolvit acum 50 de ani și peste.  La noi, în jurul generației mele și mai jos la cei mai tineri,  dacă  mă străduiesc să fac un calcul sub nicio formă nu voi ieși pe plus.  E un început. Acestea fiind zise, consider că ar fi nedrept să vă vorbesc doar de o parte din cei prezenți, ar fi nedrept să-i amintesc doar pe cei pe care-i știu. Așa că vă las să-i recunoașteți în fotografii(sunt o mulțime trebuie doar un singur click pe prima și se vor succeda) și în înregistrări și poate, cine știe, la următoarea întâlnire veți dori să vă alăturați nouă.

Mulțumiri tuturor celor care și-au rupt o părticică din timpul lor și au ales să-l petrecem împreună.

Mulțumiri speciale:

  • Domnului Profesor/Director/Primar Constantin MANTA. Cu vreo 2-3 săptămâni înainte aflasem că e în spital, într-o stare care nu mă făcea deloc să sper că ne vom revedea. Și ce să vezi! A venit, e adevărat, în 2 bastoane, dar era atât de lucid, atât de coerent, a avut tot timpul cuvintele potrivite, încât am rămas mută de uimire și de admirație.
  • Domnului Profesor de Biologie, Gheorghe NICUȚ. Nu cred că l-am mai văzut vreodată în ăștia 38 de ani de când am absolvit. Dânsul a venit într-un singur baston și a citit catalogul fără să-și pună ochelarii. O performanță de neatins, cel puțin pentru mine.
  • Doamnei Profesoare de Franceză Ana ROȘCULETE. Ne-am mai văzut de câteva ori în acești ani, dar faptul că mi-a fost model a cântărit foarte greu mai mereu și emoția revederii a fost pe măsură.
  • Doamnei Profesoare de Română Alexandrina ROBU, pe care am iubit-o necondiționat așa cum a procedat și dumneaei cu toți elevii.
  • Doamnei Învățătoare Maria PIȚIGOI. Poate că n-aș fi credibilă dacă aș numi-o învățătoarea mea preferată, dar e chiar adevărat. Am avut în total 3 învățători în școala primară, deci nu exagerez căci doamna mea a fost cu mult deasupra tuturor.
  • Doamnei Învățătoare Marioara CILIBICĂ. Drumurile noastre nu s-au intersectat ca ,,dascăl-elev” dar îmi amintesc impresii de acum 40 de ani. Elevii doamnei veneau din școala primară cu o pregătire solidă. Emoții în plus au fost pentru că doamna ne-a mărturisit, ceea ce eu nu mai știam că întâlnirea noastră avea loc în clasa în care dumneaei predase, cred, patruzeci de ani. Alături de dl Cochină a fost sufletul acestei reuniuni. Trebuie să le mulțumim amândorura.
  • Oficialităților: Directorul Școlii: Doamna Profesoară Maria Janina MORMA

Primarul : Domnul Cosmin Ion BĂBAN

                                   Viceprimarul: Domnul Andrei LICAN

  • Domnișoarei Educatoare Diana NICUȚ, cea care ne-a primit cu pâine și sare.
  • Prietenelor de odinioară, actualmente cadre didactice la Școala Generală: Liliana Fotescu –Cojei, Mirela Pârvoaica – Ștefănescu și Elena Iovănoiu –Ghițan(emoționant discursul tău, o surpriză plăcută pentru mine).
  • Domnului Sabin STAMATESCU, Președintele Ligii Culturale Fiii Gorjului. Cu siguranță ar fi avut de făcut și alte acțiuni interesante în această zi dar a preferat să fie cu noi.
  • Domnului Gică BĂCESCU.  Daaaa, soțul meu și fotograful meu  și omul pe care mă bazez în momentele cele mai importante. Și el a preferat să fie cu noi, deși trebuia să fie în altă parte, deși nu a copilărit, crescut, învățat aici…

Atât pentru azi!

9 septembrie 2018

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.