Viața este ca un ,,tren” în care urci, parcurgi fel de fel de ținuturi, vezi multe, cunoști o mulțime de pasageri cu care comunici, oameni cu diferite caractere. De obicei, traseul îți este necunoscut și nici nu poți să știi cât este de lung. Ai doar certitudinea că undeva, cândva te va aștepta și un ,,cap de linie”.
Viața este o luptă neîncetată pentru supraviețuire. O luptă cu semenii tăi și cu tine însuți, o luptă cu ideile, cu gândurile, cu caracterul tău.
Viața este muncă, deprindere, un meșteșug pe care trebuie să te străduiești, să-l înveți, să-l stăpânești.
Atunci când un om a cunoscut viața, trecând prin încercările ei, caracterul său se oțelește și capătă o stăpânire de sine, o cumpătare în toate ale sale.
Viața noastră este ca o ,,lumânare aprinsă” care arde, arde și încet, încet se stinge.
Viața este ,,averea” noastră cea mai prețioasă, care, din nefericire, uneori atârnă de un fir de păr.
Viața fiecăruia dintre noi este ,,NUMAI UNA”.
07.04.2021
