Bună întrebare, dificil răspuns! De ce?
Pentru că, dacă te încumeți la răspuns, trebuie să ai în rucsac câteva lucruri, minim trei: capacitate de autoanaliză, introspecție, multă sinceritate cu propria persoană- în primul rând! -, știința verbalizării – în cazul ăsta a punerii în…scriitură a experiențelor trăite, și mai ales, curaj. Curajul de a face publică experiența vieții tale. Și încă unde? Pe blogul Mariei Băcescu!
Eeeee, iote-mă și în postura asta! Nu dau dovadă neapărat de mare curaj, dar insistența și perseverență Mariei te poate face să îl ai!
Înțelesuri din viața asta?!
Iubesc viața, Maria! Încep ziua cu o declarație de dragoste pentru ea! Se întâmplă uneori să fiu ajutat și de vocea minunată a Larei Fabian cu al ei ,,Je t”aime”. Și închei ziua, rugând-o să mai rămână, să ne întâlnim și mâine! Și poimâine, și mereu dacă se poate! ,,Stay With Me”- Goran Karan – ajută de multe ori.
De unde atâta dorință de viață și bucurie a trăirii ei? Tot de la viață, de la bunele și relele pe care mi le-a dat până acum. Cele rele au fost uitate, m-au ajutat să nu le repet. Altfel…
Cele bunele, am învățat că vin întotdeauna de lângă tine: de la partenerul de viață, din familie, copii, nepoți, de la părinți, de la prietenii adevărați. Toți sunt responsabili de trăirile pe care le avem în viața asta! Dacă, și doar dacă! și noi ne asumăm responsabilitățile față de ei! Și față de noi! Nu putem trăi doar să ușuram viața părinților că au pensie mică, să o ducă copiii noștri mai bine decât noi și să ne depășească în realizări, iar noi să uităm să trăim! Avem nu doar dreptul, eu aș zice chiar obligația de a trăi și pentru noi!
Strângerea tandră, șoptită și plină de înțelesuri a partenerului de viață, fața radiind de bucurie a copiilor când ne întâlnim -,,a venit tati!”-, sclipirile jucăușe din ochii nepoatelor -,,uite-l pe buni!”-, ușoare lacrimi de pe față mamei când intru pe poartă casei, sunt trăiri pe care nu le vom găsi niciodată în vreun super, mega, hypermarket de oriunde din lumea asta!
Dar pentru ca toate să se întâmple, trebuie ca noi să știm că ei sunt importanți, cei mai importanți din viața noastră! Și să le spunem asta! De multe ori și cât mai explicit, niciodată nu va fi de prea multe ori! Nimeni nu poate să spună că este iubit îndeajuns de mult și nu-i mai trebuie iubire spusă și dovedită!
Și mai este un lucru pe care l-am învățat de la viață: trebuie să avem curajul de a face alegeri în viață atunci când se impune! ,,La răscruci în viață nu există indicatoare!”-spunea Chaplin. Și are atâta dreptate!
Uneori, a nu lua o decizie, este mai rău decât a lua decizia greșită. Viața noastră este o sumă de alegeri, iar noi suntem responsabili de alegerile pe care le facem.
Sunt atâtea lucruri de spus, dar timpul Mariei, spațiul și răbdarea cititorilor au limite. Dacă ar fi să rezum cumva ce am învățat de la viață asta, aș spune că nu voi regretă niciodată ce am făcut, ci doar ceea ce aș fi putut face!
28.02.2021