41. Ioana BĂDĂRĂU: Ce-am înțeles din viața asta?

Când Maria m-a rugat să răspund la această întrebare am realizat că în vara acestui an voi împlini 40 de ani și că este un moment bun pentru un bilanț.

Am înțeles că  maturitatea are mai mult de-a face cu ce tipuri de experiențe ai avut și cu ce ai înțeles și mai puțin cu câte zile de naștere ai sărbătorit.

Când simți că nu mai poți cu siguranță mai poți puțin. Cred că asta este o expresie care m-a urmărit pe parcursul vieții. Cu toate că mă consider o răsfățată a vieții, a părinților mei, a circumstanțelor în general, asta nu m-a făcut în niciun moment să cred că ceva mi se cuvine sau că e garantat – am învățat, am muncit mult, am luptat pentru tot ce am și am mulțumit întotdeauna. Multe din cele pe care le am acum, fie că mă refer la profesie sau la viața personală le-am obținut din a doua sau din a treia încercare – am înțeles, astfel, că nu există nu se poate.

Au fost multe situații pe care nu le-am înțeles, multe momente când mă întrebam de ce se întâmplă asta, de ce mi se întâmplă mie. Am avut o perioadă în care mă revoltam și sufeream dacă nu eram tratată de oameni așa cum îi tratam eu. Am înțeles, apoi, că nimeni nu e obligat să se comporte frumos cu tine, că respectul se câștigă, nu se impune și mai ales că toate în viață se întâmplă cu un scop. De fapt asta mă duce cu gândul la alt aspect – am învățat că în loc să mă enervez, să sufăr atunci când lucrurile  se întâmplă diferit față de ce consider eu normal, cel mai bine este să ai răbdare – am înțeles  că totul este trecător – și binele și răul și că ai ce învăța din orice.  Am mai înțeles că răbdarea este o virtute. Pentru ca lucrurile să se întâmple, pentru ca orice să se întâmple, trebuie să avem răbdare. Lucrurile minunate necesită timp și trebuie să învățăm cum să acordăm timp.

Am înțeles că nu trebuie să mă compar cu nimeni, că fiecare om are drumul său, destinul lui, că în fiecare zi trebuie să te compari doar cu tine din cea trecut.

Am înțeles că în viață poți întotdeauna să te reinventezi. Trecutul nu trebuie să ne dicteze viitorul. Am înțeles  să trăiesc în prezent, să privesc cu îngăduință spre trecut și cu speranță spre viitor. E important să facem  fiecare moment să conteze.

Am înțeles să iert – iertarea este un dar pe care orice om și-l poate face. Am înțeles, în timp, că atunci când ierți nu înseamnă că ești slab, ci că ești suficient de puternic pentru a-ți da seama că doar renunțând la resentimente vei fi fericit. În același context, am înțeles  că oamenii merită a doua șansă.

Dacă nu crezi în tine, nimeni nu o va face. Dacă nu crezi în tine, dacă nu crezi că ești capabil, ca ești o ființă umană demnă, sunt șanse ca nimeni să nu creadă. Vei acționa după acea credință și oamenii te vor trata pe baza a ceea ce crezi despre tine, pe baza modului în care te tratezi și pe baza modului în care acționezi și te comporți în lume.

Am înțeles că a face greșeli înseamnă a învăța lecții. Am crezut întotdeauna că multe dintre greșelile pe care le-am făcut pe parcurs nu au fost niciodată greșeli, au fost lecții. N-aș fi înțeles  niciodată nimic dacă aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat.

La vârsta de 32 de ani, când l-am născut pe fiul meu credeam ca trăisem deja cam tot ce se putea, credeam ca îmi primisem porția de suferință, de bucurii, de lecții – într-un cuvânt credeam că le știu pe toate. A fost momentul când am înțeles că toate prioritățile  se pot  transforma într-o singura zi, toate trăirile se  pot schimba radical și tot ce ai crezut tu până atunci adevăr absolut devine relativ.

Am înțeles că mai am multe de înțeles .

Îi multumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru tot ce am în acest moment și-mi doresc să fiu capabilă să înteleg lecțiile pe care mi le va mai oferi viața.

26.02.2021

Comentarii

comentarii

Related posts

Leave a Comment

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.