Viața ne oferă bucurie, fericire, liniște, dar și durere și răutate. Aceste sentimente se regăsesc în noi și se conturează în relația, în interacțiunea cu ceilalți.
În viața noastră e și soare dar vin și ,,uragane” care ne zguduie din temelie. Cădem, ne ridicăm, dar nu pierim, devenim mai puternici, mai căliți. Pentru a reuși, mintea omului trebuie să fie mereu DESCHISĂ și la stânga și la dreapta și înainte și înapoi, să culeagă înțelepciune și s-o transmită mai departe.
Prin natura meseriei mele, aceea de profesor de română, fiind dascălul atâtor generații, am încercat toată viața să transmit elevilor mei nu doar lecțiile prevăzute în programă, ci și lecțiile desprinse, de mine, din viață.
Vă transmit ție, Maria și evident, cititorilor tăi, câteva lecții înțelese de mine din viață:
Bunătatea e o virtute necesară și de aici îndemnul meu: fii mereu, bun, bun, bun!
Zâmbindu-i unui om îl poți face fericit. Vă îndemn să zâmbiți oamenilor, copiilor, păsărilor, animalelor și chiar Universului.
Venim pe lume cu nimic și tot cu nimic plecăm.
Nimic nu e întâmplător, pe lumea asta.
Indiferent ce studii ai – să ai școlile cele mai înalte – e în zadar dacă nu ai ȘCOALA VIEȚII și aceasta se prinde din zbor.
Viața e o luptă, o zbatere din care trebuie să înțelegem cum să trăim, ca să ieșim învingători. O luptă care ne îndeamnă să trăim cu pasiune, cumpătare, corectitudine, dar și cu o voință de fier. E nevoie să punem suflet în tot ceea ce facem și să nu acceptăm compromisuri.
Am înțeles că – părinte fiind – trebuie să oferim copiilor, nepoților și strănepoților (în cazul meu) variante, să explicăm consecințele, dar să-I lăsăm pe ei să-și aleagă calea în viață, să le dăm drumul să meargă ,,PE PUNTE” observându-i dacă merg drept sau clătinându-se sau poate căzând în mare și să intervenim doar dacă e necesar, că viața e plină de capcane și se cere prudență.
Am înțeles că e bine să ne sfătuim cu toți aceia pe care-I întâlnim, fiindcă de la toți avem câte ceva de învățat. Trebuie să fim curioși și să ,,furăm” pe cât posibil din lecțiile lor desprinse din viață.
Am înțeles că nu trebuie să-mi pierd viața, timpul, clipa cu aceia care nu mă încarcă pozitiv.
Am înțeles că nu trebuie să caut puterea doar în mine, ci la nevoie trebuie să știu să cer ajutor.
Am înțeles că trebuie să am grijă cu cine mă împrietenesc. Când roadele prieteniei sunt sănătoase trebuie să le dau mai departe.
Am înțeles că trebuie să trăiesc cu cea mai mare intensitate prezentul în luxul maxim pe care mi-l permit. Trebuie să las trecutul și viitorul deoparte și să mă bucur de prezența celor care mă înconjoară, mulțumindu-mă cu ce am putut face pentru ei.
În concluzie, viața trebuie trăită!
Dumnezeu a dat fiecăruia dintre noi un loc sub soare, o soartă și un destin. Pe fiecare dintre noi ne călăuzește, ne mângâie la necaz și suferință. Vă îndemn să aveți frică de Dumnezeu și să-l purtați mereu în suflet, căci e singurul care face minuni!
Dumnezeu ne conduce pe calea destinului, ne ajută la fiecare pas, dar ne dă și anumite ,,palme”, să ne trezim, să căutăm unde am greșit și să încercăm să ne corectăm.
Dumnezeu, e veșnic, noi nu!
Ajunsă aici, în cazul meu la 73 de ani, poate prea departe, mă gândesc, că trebuie să ne oprim, să acceptăm altă viață -MOARTEA- pe care să o privim cu seninătate și în fața ei să stăm DEMNI!
21.02.2021